Obiectul litigiului
Cauza C-149/77 are ca obiect cererea adresată Curţii, în aplicarea art. 177 din Tratatul CEE, de către Curtea de Casaţie din Belgia pentru a obţine o decizie cu titlu preliminar asupra interpretării art. 119 din Tratatul CEE.
Motivele hotărârii
1. Prin hotărârea din 28 noiembrie 1977, ajunsă la Curte pe 12 decembrie, Curtea de Casaţie din Belgia a adresat, în virtutea art. 177 din Tratatul CEE, o întrebare preliminară privind câmpul de aplicare al principiului nediscriminării între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin formulat de art. 119 din Tratat.
2. Această întrebare a fost adresată în cadrul unei acţiuni introduse în faţa instanţelor belgiene ale muncii de către reclamanta în acţiunea principală, Gabrielle Defrenne, fostă stewardesă, împotriva Societăţii belgiene de navigaţie aeriană Sabena, urmare a concedierii sale intervenite, conform termenilor contractului său de muncă, în momentul în care ea atingea limita de vârstă de 40 de ani.
3. Defrenne introdusese la început, în temeiul art. 119 din Tratatul CEE, în faţa Tribunalului Muncii din Bruxelles, o acţiune tinzând să obţină condamnarea la plată a Sabena:
a) a unei indemnizaţii pentru faptul că ea suferise, ca lucrător de sex feminin, în materie de remuneraţie, o discriminare în raport cu colegii săi de sex masculin, îndeplinind aceeaşi muncă în calitate de comis de bord;
b) a unui supliment de indemnizaţie de sfârşit de carieră, reprezentând diferenţa între indemnizaţia efectiv primită de ea la plecarea sa şi indemnizaţia pe care ar fi avut-o un comis de bord în vârstă de 40 de ani şi de aceeaşi vechime declarat inapt în serviciu;
c) a daunelor-interese în recuperarea prejudiciului suferit de reclamantă în materie de pensie.
4. Prin hotărârea din 17 decembrie 1970, Tribunalul Muncii a declarat această acţiune nefondată în ansamblul ei.
5. statuând asupra apelului înaintat de reclamantă, Cour du travail de la Bruxelles, prin hotărârea din 23 aprilie 1975, a confirmat hotărârea dată în prima instanţă asupra capetelor de cerere 2 şi 3.
6. În vederea statuării asupra primului capăt de cerere, ea a adresat Curţii de Justiţie două întrebări preliminare, care fac obiectul hotărârii 43/75, din 8 aprilie 1976 (Rec. p. 455).
7. În urma acestei decizii preliminare, prin hotărârea din 24 noiembrie 1976, Cour du travail a admis reclamantei restanţele de remuneraţie solicitate, pentru o sumă de 12.716 FB, la care s-au adăugat daunele-interese şi cheltuieli.
8. Defrenne făcând recurs în casaţie împotriva hotărârii Curţii de muncă, în ceea ce priveşte capetele de cerere respinse, Curtea de casaţie a sesizat, la rândul său, Curtea de justiţie în virtutea art. 177 din Tratat.
9. Mai trebuie amintit şi că, în acelaşi context, Defrenne introdusese, în faţa Consiliului de stat belgian, un recurs împotriva hotărârii Royal Belge din 3 noiembrie 1969 privitor la pensiile pentru limită de vârstă ale personalului navigant din aviaţia civilă, referindu-se, în particular, la validitatea unei dispoziţii a acestei hotărâri care exclude stewardesele de la regimul în cauză.
10. În ceea ce-l priveşte, Consiliul de stat a adresat Curţii de Justiţie întrebări privind interpretarea art. 119 din Tratat, care fac obiectul hotărârii C-80/70 din 25 mai 1971 (Rec. p. 445).
11. În vederea rezolvării punctelor de litigiu de care ea este acum sesizată, Curtea de casaţie a adresat o întrebare preliminară, redactată în două ramuri, care impune răspunsuri distincte în ceea ce priveşte, pe de o parte, determinarea câmpului de aplicare al art. 119 din Tratat, iar, pe de altă parte, existenţa eventuală a unui principiu general al dreptului comunitar vizând eliminarea discriminărilor între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin în materie de condiţii de muncă şi de muncă, altele decât remuneraţia propriu-zisă.
Cu privire la prima ramură a întrebării, privind câmpul de aplicare al art. 119 din Tratatul CEE
12. Prima ramură a întrebării adresată de Curtea de casaţie vizează a şti dacă principiul egalităţii remuneraţiilor consacrat de art. 119 poate fi interpretat ca vizând, în mod general, egalitatea condiţiilor de muncă aplicabile lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin, astfel încât ar constitui o discriminare interzisă de dispoziţia citată introducerea, în contractul de muncă al unei stewardese a unei clauze fixând un termen acestui contract când acest lucrător atinge vârsta de 40 de ani, în vreme ce, în mod constant, contractul comişilor de bord de sex masculin, îndeplinind aceeaşi muncă, nu este afectat de un astfel de termen.
13. Conform reclamantei, art. 119 ar trebui interpretat larg, în sensul că nu ar fi decât o materializare specifică a unui principiu general nediscriminării care ar fi găsit multiple expresii în Tratat.
14. În particular, clauza litigioasă a contractului de muncă al stewardeselor, fixând pentru ele o vârstă limită de 40 de ani, ar fi o încălcare a regulii nediscriminării a art. 119 pe motiv că, pe de o parte, un lucrător de sex feminin nu s-ar putea bucura de o remuneraţie egală cu cea a lucrătorilor de sex masculin decât cu condiţia să fie, în prealabil, respectată egalitatea condiţiilor de muncă şi că, pe de altă parte, limita de vârstă impusă de contractul de muncă stewardeselor ar avea efecte pecuniare prejudiciabile în materie de remuneraţie la sfârşit de carieră şi de pensie.
15. Câmpul de aplicare al art. 119 trebuie determinat în cadrul sistemului dispoziţiilor sociale ale Tratatului, reunite în capitolul format de art. 17 şi următorul.
16. Condiţiile de muncă sunt avute în vedere în generalitatea lor de art. 117 şi 118, în perspectiva unei armonizări a sistemelor sociale ale statelor membre şi a unei apropieri de legislaţiile lor în acest domeniu.
17. Eliminarea discriminărilor bazate pe sexul lucrătorilor face indubitabil parte din acest program de politică socială şi legislativă, precizat în anumite aspecte de rezoluţia Consiliului din 21 ianuarie 1974 (JO N C 13, p. 1).
18. Aceasta este şi concepţia care inspiră Directiva Consiliului nr. 76/207, din 9 februarie 1976, privind punerea în practică a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, la formarea şi la promovarea profesionale şi condiţiile de muncă (JO N L 39, p. 40).
19. În contrast cu dispoziţiile cu caracter programatic ale art. 117 şi 118, art. 119, limitat la problema discriminărilor în materie salarială între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin, constituie o regulă specială, a cărei aplicare este legată de date precise.
20. În aceste condiţii, nu am putea extinde câmpul de aplicare al acestui articol la elemente ale relaţiei de muncă altele decât cele pe care el le-a avut explicit în vedere.
21. În particular, faptul că determinarea anumitor condiţii de muncă – precum fixarea unei limite de vârstă particulară – poate avea consecinţe pecuniare nu este un motiv suficient pentru a introduce astfel de condiţii în câmpul de aplicare al art. 119, bazat pe legătura strânsă care există între natura prestaţiei şi suma salariului.
22. Este cu atât mai mult astfel cu cât criteriul de referinţă care este la baza art. 119 – caracterul comparabil al prestaţiilor de muncă furnizate de lucrătorii unuia sau celuilalt sex – este un factor faţă de care toţi lucrătorii se găsesc, prin ipoteză, într-o situaţie de paritate, în vreme ce aprecierea celorlalte condiţii de muncă face să intervină, în diverse privinţe, factori legaţi de sexul lucrătorilor, ţinând cont de condiţia particulară a femeii în procesul de muncă.
23. De aceea, nu am putea extinde înţelesul termenilor art. 119 astfel încât, pe de o parte, să compromită aplicabilitatea directă care trebuie recunoscută acestei dispoziţii în domeniul său propriu, şi, pe de altă parte, să intervină într-un domeniu rezervat, de art. 117 şi 118, aprecierii autorităţilor vizate.
24. Trebuie deci răspuns la prima parte a întrebării că art. 119 din Tratat - nu ar putea fi interpretat ca prescriind, în afară de egalitatea remuneraţiilor, şi egalitatea celorlalte condiţii de muncă aplicabile lucrătorilor de sex masculin şi cei de sex feminin.
Cu privire la a doua parte a întrebării, referitor la existenţa unui principiu general interzicând discriminările pe motiv de sex în materie de condiţii de muncă
25. Prin a doua parte, se întreabă dacă, în afara dispoziţiilor specifice ale art. 119, există în dreptul comunitar un principiu general interzicând discriminările bazate pe sex în materie de condiţii de muncă ale lucrătorilor de sex masculin şi cei de sex feminin.
26. Curtea a constatat deja de mai multe ori că respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei umane face parte dintre principiile generale ale dreptului comunitar al cărui respect are drept misiune să-l asigure.
27. Nu s-ar putea pune la îndoială faptul că eliminarea discriminărilor bazate pe sex face parte din aceste drepturi fundamentale.
28. De altfel, aceleaşi concepţii sunt recunoscute de Carta socială europeană, din 18 noiembrie 1961, şi prin Convenţia 111 din 25 iunie 1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, privind discriminarea în materie de muncă şi de profesie.
29. Trebuie arătat în această privinţă că, în hotărârile sale 20/71, Sabbatini - Bertoni, din 7 iunie 1972 (Rec. p. 345) şi 21/74, Airola, din 20 februarie 1975 (Rec. p. 221), Curtea a recunoscut necesitatea de a asigura egalitatea în materie de condiţii de muncă între lucrătorii masculini şi feminini, angajaţi de însăşi Comunitatea Europeană, în cadrul statutului funcţionarilor.
30. Dimpotrivă, în ceea ce priveşte raporturile de muncă supuse dreptului naţional, Comunitatea nu-şi asumase, în timpul faptelor supuse aprecierii instanţelor belgiene, nicio funcţie de simbol şi de garanţie a respectării principiului egalităţii între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin în materie de condiţii de muncă, altele decât remuneraţiile.
31. În vremea considerată, aşa cum a fost indicat mai sus, nu existau în cadrul dreptului comunitar decât dispoziţiile cu caracter programatic, formulate de art. 117 şi 118 din Tratat, privind dezvoltarea generală a bunăstării sociale, mai ales în ce priveşte condiţiile de muncă şi de viaţă.
32. Rezultă de aici că situaţia supusă aprecierii instanţelor belgiene provine din dispoziţiile şi principiile de drept intern şi internaţional în vigoare în acest stat membru.
33. Trebuie deci răspuns la a doua parte a întrebării - în timpul faptelor care sunt la originea litigiului din acţiunea principală nu exista, în ce priveşte raporturile de muncă supuse dreptului naţional, nicio regulă de drept comunitar interzicând discriminările între lucrătorii masculini şi feminini în materie de condiţii de muncă altele decât regimul remuneraţiilor vizat de art. 119 din Tratat.
Curtea,
statuând asupra întrebării adresate de către Curtea de casaţie din Belgia prin hotărârea din 28 noiembrie 1977, declară:
Articolul 119 din Tratatul CEE nu ar putea fi interpretat ca prescriind, în afară de egalitatea remuneraţiilor, şi egalitatea celorlalte condiţii de muncă aplicabile lucrătorilor de sex masculin şi de sex feminin.
În timpul faptelor care sunt la originea litigiului în acţiunea principală, nu exista, în ceea ce priveşte raporturile de muncă supuse dreptului naţional, nicio regulă de drept comunitar care să interzică discriminările între lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin în materie de condiţii de muncă, altele decât regimul remuneraţiilor vizat de art. 119 din Tratatul CEE.
