Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, revizuentul N. G a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 786/M/2007 a Curţii de Apel Braşov. În motivarea cererii de revizuire se arată că soluţiile instanţelor sunt incorecte şi confuze, iar prezenta petiţie este făcută ca urmare a indicaţiei primite de la preşedinţia României. Cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. neindicat C. proc. civ.
Examinând cererea de revizuire, Curtea reţine că este inadmisibilă.
Conform art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile limitativ prevăzute de punctele 1-9 ale acestui articol.
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs se impune ca hotărârea să evoce fondul.
O hotărâre a instanţei de recurs evocă fondul atunci când se rejudecă pricina în fond după casarea cu reţinere conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ. sau, în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri noi şi care au fost determinante în pronunţarea soluţiei din recurs.
Prin urmare, faptul că recursul a fost respins sau admis, cu consecinţa pronunţării unei soluţii asupra fondului dreptului dedus judecăţii, nu conduce la concluzia că hotărârea evocă fondul în sensul art. 322 C. proc. civ.
În speţă, hotărârea a cărei revizuire se cere nu evocă fondul, nefiind pronunţată după casarea cu reţinere, ori pe baza unor înscrisuri noi administrate în recurs şi care au fost determinante în pronunţarea soluţiei astfel că cerinţele art. 322 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite şi în consecinţă cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
Opinie separată:
Contrar opiniei majoritare, consider că în speţă, excepţia inadmisibilităţii se impunea a fi respinsă iar cererea de revizuire trebuia respinsă ca tardivă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ser poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs „atunci când evocă fondul”. În literatura şi practica judiciară s-au emis mai multe opinii cu privire la înţelesul noţiunii de „evocare a fondului”, printre care şi cea împărtăşită de opinia majoritară potrivit căreia o hotărâre evocă fondul doar atunci când în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri noi care au fost determinante în pronunţarea soluţiei din recurs.
Contrar opiniei majoritare, consider că această opinie contravine intenţiei legiuitorului şi restrânge foarte mult şi în mod nejustificat sfera de aplicare a celor nouă motive de revizuire.
O hotărâre pronunţată în recurs „evocă fondul” ori de câte ori instanţa de recurs analizează soluţia atacată prin referire la chestiunile ce ţin de fondul pricinii, indiferent dacă soluţia pronunţată în recurs păstrează sau schimbă starea de fapt reţinută de instanţele inferioare.
În realitate prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. legiuitorul a înţeles să excludă obiectul revizuirii doar acele hotărâri pronunţate în recurs în baza unor excepţii procedurale care ar face de prisos analiza în fond a cauzei. Astfel de soluţii sunt constatarea nulităţii cererii de recurs pentru nemotivare sau pentru nesemnare, respingerea recursului ca tardiv introdus sau ca inadmisibil etc. Atunci când instanţa de recurs menţine hotărârea atacată prin înlăturarea motivelor de recurs ce ţin de fondul cauzei, din considerentele deciziei pronunţate în recurs rezultă în mod evident că se evocă fondul cauzei, chiar dacă starea de fapt este păstrată. O interpretare contrară potrivit căreia instanţa de recurs trebuie să caseze sau să modifice soluţia în baza unor înscrisuri noi administrate în recurs constituie o interpretare restrictivă şi are ca consecinţă restrângerea nejustificată a ariei hotărârilor ce pot face obiectul revizuirii. De asemenea, limitele unei asemenea interpretări se pot observa şi atunci când sunt analizate cele nouă motive de revizuire din care rezultă că intenţia legiuitorului a fost ca să se poată apela la această cale extraordinară de atac ori de câte ori după pronunţarea unei hotărâri se descoperă aspecte noi care, dacă ar fi fost cunoscute înainte de pronunţarea hotărârii, ar fi condus la o soluţie diferită.
În consecinţă, apreciez că respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă aduce atingere liberului acces la justiţie.
În altă ordine de idei, cererea formulată de revizuentul N.G. a fost înregistrată la data de 22 iulie 2008 şi vizează o decizie civilă nr. 786/M/28.11.2007 a Curţii de Apel Braşov. Deşi cererea de revizuire nu cuprinde arătarea cu exactitate a motivelor pe care se întemeiază, din analiza cererii rezultă că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună de la pronunţarea hotărârii ce face obiectul revizuirii astfel încât cererea revizuentului se impunea a fi respinsă ca tardivă.
Judecător,
(...) Ş.
