Directivă 10 din 2003 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot)
Art. 10
Supravegherea sănătăţii
(1) Fără a aduce atingere articolului 14 din Directiva 89/391/CEE, statele membre adoptă dispoziţii pentru a asigura supravegherea adecvată a sănătăţii lucrătorilor, atunci când rezultatele evaluării şi măsurării prevăzute la Art4 alineatul (1) din prezenta directivă indică un risc pentru sănătatea acestora. Aceste dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate pentru fişele medicale şi posibilitatea consultării acestora, se introduc în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale.
(2) Un lucrător a cărui expunere la zgomot depăşeşte valorile superioare de expunere care declanşează acţiunea are dreptul de a beneficia de un control al auzului efectuat de către un medic sau de către altă persoană având calificarea corespunzătoare sub responsabilitatea unui medic, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională. Controlul audiometric preventiv este disponibil, de asemenea, pentru lucrătorii a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile inferioare de expunere care declanşează acţiunea, atunci când evaluarea şi măsurările prevăzute la Art4 alineatul (1) indică un risc pentru sănătate.
Aceste controale au ca obiectiv diagnosticarea precoce a oricărei pierderi auditive datorate zgomotului şi păstrarea funcţiei auditive.
(3) Statele membre adoptă dispoziţii prin care se asigură, pentru fiecare lucrător care face obiectul supravegherii în conformitate cu alineatele (1) şi (2), întocmirea şi actualizarea unei fişe medicale individuale. Fişele medicale conţin un rezumat al rezultatelor supravegherii sănătăţii. Acestea sunt păstrate într-o formă care să permită consultarea ulterioară, cu respectarea secretului medical.
Exemplare ale fişelor medicale pertinente se prezintă autorităţii competente, la cerere. Fiecare lucrător, la cererea sa, are acces la fişa medicală individuală.
(4) În cazul în care, în urma supravegherii funcţiei auditive, se constată că un lucrător prezintă o deteriorare identificabilă a auzului, un medic sau un specialist, dacă medicul consideră necesar, apreciază dacă este probabil ca deteriorarea să fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de muncă. În acest caz:
(a) lucrătorul este informat de medic sau de altă persoană cu calificarea adecvată cu privire la rezultatele sale personale;
(b) angajatorul:
(i) revizuieşte evaluarea riscurilor realizată în temeiul articolului 4;
(ii) revizuieşte măsurile prevăzute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor în temeiul articolelor 5 şi 6;
(iii) ţine cont de avizul specialistului în medicina muncii sau al altei persoane cu calificare adecvată sau al autorităţii competente, în vederea aplicării oricărei măsuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile în conformitate cu articolele 5 şi 6, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul într-un loc de muncă alternativ, unde nu mai există risc de expunere;
(iv) organizează supravegherea sistematică a sănătăţii şi asigură reexaminarea stării de sănătate a oricărui alt lucrător care a suferit o expunere asemănătoare.
Pentru a publica un comentariu trebuie sa fiți logat!
Vă rugăm să completați formularul de login .