În data de 4 mai 2011, Camera Socială a Curţii de Casaţie a analizat cauza unui salariat care a sesizat instanţa cu o cerere de plată a orelor suplimentare efectuate în călătoriile prevăzute de natura muncii sale. Angajatul susţine că nu a avut loc muncă stabil, el aflându-se mereu la intervenţii la clienţi aflaţi la mai mult de 100 de km faţă de domiciliul său. Timpul de călătorie ar trebui să fie considerat, în opinia sa, ca timp de lucru efectiv şi plătit ca atare.
Angajatorul a fost de părere că timpul de călătorie pentru a ajunge la locul de executare a contractului de muncă nu este un timp de lucru efectiv, deoarece nu depăşeşte naveta obişnuită între domiciliu şi locul de muncă al unui angajat. De asemenea, angajatorul a subliniat că se poate considera timp efectiv de lucru plătit perioada în care angajatul este la dispoziţia angajatorului, îndeplinindu-şi îndatoririle.
Judecătorii au constatat că activitatea salariatului consta în intervenţii la clienţii firmei, împărţiţi în 20 zone, majoritatea aflate la sute de kilometri depărtare de domiciliul angajatului. Instanţa a apreciat, în aceste condiţii, că timpul de călătorie al angajatului de acasă la locurile de desfăşurare a activităţilor legate de munca sa depăşeşte timpul normal de deplasare de la domiciliu la locul de muncă.
De reţinut: timpul de deplasare între locul de domiciliu şi locul de muncă nu se plăteşte, pentru că nu este considerat timp de lucru. Cu toate acestea, în cazurile în care timpul de călătorie depăşeşte limitele normale, acesta devine timp de lucru plătit ca atare.
(Sursa:Juritravail)
Comentarii
in cazurile în care timpul de călătorie depăşeşte limitele normale, acesta devine timp de lucru plătit ca atare. Ce inseamna concret aceasta
Ce inseamna "timpul de călătorie depăşeşte limitele normale"? care sunt limitele normale?