Cu o întârziere de câteva zilele, pentru care îmi fac mea culpa, am onoarea de a anunţa că la data de 27 martie a.c. se împlinesc 115 ani de la naşterea celui mai mare autor în dreptul muncii din perioada interbelică: Marco I. Barasch.
Născut la Galaţi în 1897 într-o familie de intelectuali, Marco I. Barasch rămâne figura cea mai proeminentă a dreptului muncii. Din nefericire, noaptea ce lungă a dreptului muncii român, cei 13 ani în care în România nu s-a publicat nici un autor român, ci doar traduceri din autori sovietici (1946-1959), şi apoi orientarea către operele şi autorii sovietici l-au făcut uitat pe cel mai mare autor de dreptul muncii.
Este o datorie de onoare să reaşezăm valorile româneşti acolo unde le este locul.
În primul rând Marco I. Barasch a acoperit cea mai lunga perioadă de activitate în dreptul muncii: 1919-1946. Este singurul autor român în perioada interbelică ce a publicat în mod constant în dreptul muncii. Apoi, este omul care a avut cea mai vastă şi profunda operă.
Opera lui acoperă toate aspectele de dreptul muncii, iar valoarea ideilor lui sunt de mare actualitate. A scris una din cele mai importante tratate de dreptul muncii din toate timpurile, de o mare actualitate şi astăzi şi anume: Contractul individual de muncă în dreptul românesc. Legislaţie. Doctrină. Jurisprudenţă. Această carte reprezintă de departe cel mai important tratat din perioada interbelică.
Această carte a avut însă un destin tragic, fiind ultima carte publicată de un autor român, având şi o „viaţă scurtă# deoarece în 1950 a fost modificată întreaga legislaţie de dreptul muncii, fiind acum de orientare sovietică, astfel încât această carte, a unei minţi atât de valoroase s-a pierdut în negura timpului, nefiind citată decât extrem de rar.
În ultima perioada autorii români au început să redescopere cu timiditate opera acestui titan al dreptului muncii, fiind citat în operele valoroase din România şi amintesc aici tratatului domnului profesor Ion Traian Ştefănescu, ce face trimitere la opera lui Marco I. Barasch.
Trebuie amintit şi efortul extraordinar al doamnei profesor Raluca Dimitriu care la aniversarea a 50 de ani de la naşterea lui Marco I. Barasch a scris un emoţionant studiu In memoriam publicat în revista Studii de drept românesc.
Dar cine a fost Marco I Barasch?
Aş putea să trec în revistă opera acestui mare om, însă…vreau să vă vorbesc despre altceva. Despre „întâlnirea” mea cu opera acestui om.
Studiam la bibliotecă Pandectele Române din perioada interbelică şi constant găseam articole semnate de o persoană necunoscută, Marco I Barasch. Nu ştiam cine este, nu auzisem de el, nu mi se vorbise despre el. Era un necunoscut absolut. Scrisul lui senin, deschis, optimist m-a făcut să îmi imaginez un Marco I Barasch fericit. Studiile şi doctoratul de la Paris m-au dus cu gândul la un om suficient de bogat încât să îşi permită studii la Paris. Pentru că a scris în domeniul dreptului social eram convins că după schimbarea regimului din 1949, comuniştii îl vor folosi ca un mare specialist.
Nimic din ceea ce îmi imaginam eu nu era adevărat. Nu ştiu dacă Marco I. Barasch a fost sau nu fericit, mi-ar plăcea să cred că în perioada lui de activitate a avut parte de fericire şi seninătate, însă am aflat ulterior că a fost obligat să muncească pentru a se întreţine singur la Paris, că ulterior s-a întors în ţară ca să îşi ajute financiar cele două surori şi că şi-a dedicat toata viaţa protecţiei familiei sale. De asemenea, am aflat că după 1949 a fost înlăturat din toate funcţiile publice (a fost colaboratorul celor mai mari miniştrii ai muncii: Gr. Trancu Iaşi, D.R. Ioaniţescu şi M Ralea) şi că o perioadă de timp nu îşi găsea de lucru. A fost angajat la un sovrom (societăţi mixte româno-sovietice) în funcţia de consilier juridic, prin grija unei foste studente.
În 1940 Marco I. Barasch a fost radiat din barou de către legionari, iar în 1942 a fost constituit ostatec, trebuind să presteze muncă obligatorie în aceşti ani la societatea minieră "Turcoaia granit" (ord. Marelui Stat Major S.I. Birou 10 no. 537/19..08.1942.
Din anii 1948 a fost radiat din baroul comunist cu menţiunea "antidomocrat" nepaimutându-se angaja după cum am precizat. A trecut în nefiinţă la vârsta de 58 de ani în 1955, fiind răpus de un cancer galopant ( în trei luni).
Opera acestui mare om o puteţi găsi pe site-ul care îi este dedicat. Puteţi vizita şi o galerie foto. De asemenea, puteți citi şi cuvintele frumoase pe care Raluca Dimitriu i le-a adresat cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea sa.
Am dorit doar să aduc un profund omagiu acestui om extraordinar, care şi-a dedicat întreaga viaţă construcţiei legislative şi doctrinare a dreptului muncii: Marco I. Barasch.
Comentarii