Poate o să vă gândiți că am ales acest subiect pentru a atrage atenția. Eu spun că doar titlul este ales pentru a atrage atenția, problematica pe care o presupune video chatul erotic este una de mare complexitate în dreptul muncii.
Situația de fapt de la care plecăm:
ITM a efectuat un control la o societate, în care a găsit mai multe fete prestau activitate de video chat erotic. La solicitarea inspectorilor de a prezenta contractul individual de muncă , angajatorul a prezentat contracte de cesiune a drepturilor de autor care aveau ca obiect de activitate dreptul cesionarului de a colecta, folosi, reproduce , difuza în mod general (..) pe internet , numele, imaginea si vocea cedentului.
ITM a aplicat amendă pentru muncă fără forme legale, iar angajatorul a contestat această amendă susținând că în fapt suntem în fața unui contract de cesiune a drepturilor de autor. Ca totul să fie și mai clar, menționăm că „lucrătoarele” / „artistele” (în funcție de cum vom cataloga relația) au declarat că ele prestează munca de operator calculator.
Problematica juridică este foarte complexă și ridică numeroase aspecte de analizat. În ceea ce ne privește avem în vedere doar două aspecte pe care le vom dezvolta:
- Moralitatea prestării acestei munci în România.
- Natura juridică a contractului în baza căruia se prestează această muncă.
I. Moralitatea
Conform art. 15 din Codul muncii „este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activități ilicite ori imorale”.
Doctrina de dreptul muncii nu a definit noțiunea de muncă imorală. Teoretic munca imorală contravine normelor morale. Normele morale sunt, spre deosebire de normele legale, extrem de nedefinite și de imprecise. NU există nici măcar un singur punct de reper, general acceptat, cară să ajute la definirea noțiunii de imoral.
Ar exista două repere pentru noțiunea de imoral: morala creștin ortodoxă, având în vedere faptul că majoritatea populației este creștin ortodoxă, și filozofia cară sta la baza adoptării unor norme legale și care coincide cu norma religioasă.
Un lucru este clar, în materia prostituției atât normele religioase cât și doctrina creștin ortodoxă coincid: ambele interzic prostituția.
Problema care se ridică este aceea de a califica munca prestată în cadrul video chatului erotic ca prostituție.
Codul penal definește prostituția ca fapta persoanei care își procură principalele mijloace de existență practicând în acest scop acte sexuale cu diferite persoane se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă (art. 234).
Practicarea video chatului erotic este fără îndoială o activitate apropiată prostituției care este interzisă de lege, dară fără a fi prostituție (în ceea ce ne privește apreciem că este o formă modernă de prostituție, deoarece scopul este același vânzarea serviciilor sexuale în schimbul unei sume de bani).
Deci, este clar că vânzarea tradițională a corpului constituie prostituție și deci se pedepsește, ocrotindu-se pe de o parte valori morale, pe de altă parte valori sociale și ființa umană.
Video chatul se apropie de prostituție, singura diferență fiind atingerea fizică, în rest toate celelalte elemente fiind identice. Așadar cel puțin din punct de vedere moral, video chatul erotic este imoral.
De aici încolo încep însă problemele juridice. Chiar acceptând că video chatul erotic este o muncă imorală, ar trebui că aceste contracte de muncă și fir nule.
Dar în speța noastră, nu existau contracte de muncă, ci contracte de drepturi de autor.
Acceptând idee că ITM și mai apoi judecătorul va califica aceste contracte de cesiune a drepturilor de autor în contracte de muncă, practic va trebui să le și anuleze.
Dacă le va anula, va putea menține amenda acordată de ITM? Poate instanța să constate existența unui contract nul de drept, pentru ca apoi să îl anuleze?
Se poate totuși sustrage de la normele Codului muncii prin invocarea altor tipuri de contracte?
Lista întrebărilor, dar și a răspunsurilor rămâne deschisă.
II. Natura juridică a contractului
ITM a considerat că suntem în fața unui contract individual de muncă, în vreme de societatea a considerat că suntem în fața unui contract de cesiune a drepturilor de autor.
Recunosc dificultatea în a stabili exact natura juridică a raportului dintre „lucrătoare”/”artiste” și societatea comercială.
Se pot aduce argumente și pro și contra unuia din cele două tipuri de contracte, cu oarecare pertinență pentru fiecare argumentare.
În ceea ce ne privește apreciem că în speță suntem în fața unui contract individual de muncă, iar argumentul se fundamentează pe dispozițiile art. 7 din Codul fiscal.
Astfel, conform art. 7 alin. 2.1. din Codul fiscal
„Orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
a)beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
b)în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
c)plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
d)plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit”.
Așadar, în condițiile în care prestatorii de servicii utilizează baza materială a societății, ceea ce este în speță, prestatorii fiind găsiți la sediul societății, utilizând mijloacele tehnice ale societății, apreciem că sunt întrunite condițiile art. 7 alin. (2) pct. 1 din Codul fiscal, cu privire la activitatea dependentă.
Dacă suntem în fața unei activități dependente atunci înseamnă că această activitate nu poate fi prestată decât în cadrul unui contract individual de muncă. Dacă la acesta mai adăugăm și existența unui program de muncă, precum și a unei instruiri minime din partea angajatorului, precum și subordonarea prestatorului anumitor ordine ale reprezentantului societății, avem în vedere în primul rând respectarea unui anumit timp de muncă, atunci suntem în fața unui contract individual de muncă.
Dezbaterea rămâne deschisă astfel încât invit orice persoană care poate să dezvolte argumente să ne trimită materialul pentru a-l publica!
Comentarii
Buna ziua! Sunt un tanar consilier juridic, care cochetez de multa vreme cu ideea dezvoltarii unui video chat, fie in Romania, sau in alta tara cu legislatie mai permisiva (vezi de ex: Ungaria, Olanda). Temerea de a dezvolta acest business in alta tara, este faptul ca mai pot intra si la trafic de fiinte umane, daca aduc angajate/artiste si din alte tari in tara in care vreau sa dezvolt business-ul. Si mai interesant ar fi, daca nu le aduc, si le pun sa "lucreze" de acasa, dar sa fie platite de societatea din tara cu legislatia permisiva. Mai are treaba Romania cu asta, ma mai persecuta statul, sau raman in drept international privat cu legaturile cele mai stranse cu acel stat, am grija la dubla impunere la impozite, si in concluzie fac frauda la lege. Sau si mai bine, ce ar fi daca as fi curajos si as face totul ca la carte in Romania. Cu contracte de munca cu salariu minim pe economie, la care atasez si clauze de performanta, si evaluari, si ROI ca la carte si tot ce trebuie, pot sa patesc ceva! Ba bine ca nu, sau cel putin asa sper. Inca ma documentez, si cand o sa am o imagine completa, o sa revin la dvs. sa avem o discutie. P.S. Caracterul imoral e ceva ce e definit doar de Zeitgeist. Eu cred ca demult video-chat-ul erotic nu mai poate fi considerat imoral. E poate reprobabil moral, e poate neacceptat de o masa de oameni, dar e la fel de "imoral" ca si Canalele TV erotice sau ca si revistele de profil de pe tarabe. In concluzie... Sa tot fie industrie porno, poate mergem pe pasii Ungariei sa facem 1% din PIB din astfel de industrie, ca doar nu degeaba ne-a daruit Dumnezeu femei frumoase.
@ Alex............nu e o idee rea. Daca vrei ne putem asocia. Glumeam evident. De aceea sm spus la finalul materialului ca subiectul ramane deschis discutiei. Ar fi interesant sa faci un material pe acest tip de munca si sa il publicam. IN care sa incluzi tipurile de contracte de munca posibile.......si de ce nu....o dezbatere despre munca imorala a lucratorilor din industria pornografica. Spre exemplu, este imorala numai mulca fetelor sau si a tehnicienilor care lucreaza in aceasta industrie (fotografi, cameramani, designeri, editori web etc etc etc). Ce zici.....crez ca poti sa dezvolti putin subiectul? EVident cu opiniile tale.
stimate dle Galca,
as supune atentiei dvs. un text de act normativ in strinsa legatura cu subiectul supus comentariilor si anume : in HG 1377/2009 pe la art. 15( in mod ciudat ) inspectorul de munca putea sa demonteze un contract de munca deghizat.... prin luna iulie 2010 acel articol a fost abrogat in mod explicit . in aceasta situatie , inspectorul de munca are competenta legala de a se pronunta in vreun fel ?
@Iliemoromete.
Interesanta problematica. Art. 57 alin. (7) spune ca nulitatea se constata de parti sau de instanta de judecata. Care ar fi rolul inspectorului daca acesta constata ca un contract e nul? Ati intalnit practic aceasta situatie?
cf. art. 15, lit. e din Anexa 1 la HG 1377/2009 inspectorul de munca putea sa CONSTATE existenta unui CIM deghizat sub forma unuialt tip de contract. NU il putea "demonta". Constatarile sunt conemnate intr-un proces verbal , poate dispune masuri de intrare in legalitate. Nerealizarea masurilor dispuse se sancționeaza cu amenda., etc,etc. Procesul verbal de control ( ce cuprinde si masurile dispuse ) se contesta in contencios administrativ.
deghizat am inteles nu e nici o porblema, il recalifica e in regula. Problema pe care o ridic este aceea a nulitatii. Constata ca e nul contractul si da masura, dupa care amenta si asa mai departe........?
inspectorul doar constata tipul de contract( daca intruneste elementele unui CIM ), dispune masura si sanctioneaza. Nulitatea contractului o constata numai instanta.
Consider că, în speţa invocată, nu se pune problema declarării nulităţii unui act juridic civil (contractul de prestări servicii, contractul de antrepriză ş.a.), care deghizează adevăratele raporturi juridice de muncă, ci se susţine necesitatea extinderii legislaţiei muncii (extindere operată doar pe cale judecătorească) asupra relaţiilor faptice, stabilite între cele două părţi contractante.
În acest sens, vreau să invoc prevederile art. 2 alin. (3) din Codul muncii al Republicii Moldova: "În cazul în care instanţa de judecată stabileşte că, printr-un contract civil, se reglementează de fapt raporturile de muncă dintre salariat şi angajator, acestor raporturi li se aplică prevederile legislaţiei muncii".
Această normă juridică a fost concretizată în punctul 11 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM nr. 12 din 03.10.2005 „Cu privire la practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă”, potrivit căruia, instanţele de judecată urmează să delimiteze relaţiile de muncă de relaţiile civile, care pot avea în calitate de temei juridic numai contractul individual de muncă, acesta avînd conţinutul prevăzut la art. 45 din CM al RM. Dacă contractul poartă o altă denumire, dar din caracterul lui, rezultat din clauzele contractuale (plata salariului, respectarea disciplinei muncii, asigurarea condiţiilor de muncă, etc.), se deduc elementele definitive ale contractului individual de muncă, acesta se va considera încheiat în condiţiile legii cu toate consecinţele juridice pe care le produce.
Dispoziţiile art. 2 alin. (3) din CM al RM au consacrat principiul supremaţiei faptelor, potrivit căruia, pentru a determina dacă există sau nu raporturile juridice de muncă, este necesar să ne conducem de acele fapte, care demonstrează intenţia reală a părţilor (cu alte cuvinte, acele fapte care reflectă toate aspectele asupra cărora au convenit angajatorul şi salariatul). Din aceste considerente, existenţa raporturilor juridice de muncă depinde de anumite condiţii obiective (caracterul specific al drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor acestor raporturi, subordonarea juridică a unui subiect faţă de celălalt etc.), şi nu de modul în care subiecţii au caracterizat (au calificat) aceste raporturi juridice.
Totodată, observăm că norma juridică, cuprinsă în art. 2 alin. (3) din CM al RM, are drept finalitate contracararea practicilor de „deghizare” a raporturilor juridice de muncă. Asemenea practici (promovate şi favorizate de către angajatori) se datorează faptului că legislaţia muncii, în comparaţie cu legislaţia civilă sau comercială, oferă salariaţilor mai multe garanţii de natură juridică şi socială, cum ar fi: - stabilitatea în muncă; - salariul minim garantat de stat; - beneficierea de concedii sociale ş.a. Din aceste motive, unii dintre angajatori deghizează adevăratele raporturi juridice de muncă sub aparenţa unei relaţii contractuale de natură civilă sau comercială (de exemplu, prin încheierea contractului de prestări servicii sau a contractului de antrepriză). Această deghizare este făcută doar cu un singur scop – de a-l priva pe salariat de protecţia juridică oferită de legislaţia muncii.
Stimata doamna Hamza, permiteti-mi sa va intreb dupa doi ani de absenta : in conditile abrogarii explicite a dispozitiilor art. 15 alin.1 lit. e din HG 1377/2009, ce competente aveau inspectorii de munca inainte de luna iulie 2010 si ce competente dupa acea data vis a vis de dreptul abrogat de a constata existenta unui contract de munca deghizat..... ?