(De la parteneriatele civile la casatorie, la adoptie, la tehnicile de reproducere umana asistata medical cu tert donator si la violarea drepturilor altora)
Andreea Popescu
European Centre for Law and justice - jurist
(fost jurist CEDO)
Introducere
Legalizarea parteneriatelor civile intre persoanele de acelasi sex este strans legata de legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex si implicit de accesul la adoptie, la tehnicile de procreare asistata medical cu tert donator de gameti sau/si « mame purtatoare »[1], caci normele privitoare la dreptul familiei formeaza un tot unitar si coerent avandu-si izvorul in natura persoanei umane.
Legalizarea parteneriatelor civile nu este altceva decat primul pas spre legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex, ea nu este decat mijlocul prin care se poate ajunge la aceasta casatorie. Menirea parteneriatelor civile nu este alta decat aceea de a face incetul cu incetul acceptabila ideea de casatorie intre aceste persoane[2] si de a rupe coerenta normelor de dreptul familiei. De aceea cele doua nu trebuie sa fie disociate una de alta, crezandu-se in mod iluzoriu ca legalizarea uneia nu va duce la legalizarea celeilalte. Acordarea unui statut legal « cuplurilor » de acelasi sex prin legalizarea parteneriatelor civile echivaleaza cu recunoasterea sociala a acestora.Ori odata legalizate parteneriatele civile, de ce li s-ar refuza acestor « cupluri » dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie ? Experienta statelor care au legalizat casatoriile intre persoanele de acelasi sex este graitoare[3]. Spre exemplu, Olanda siBelgia au legalizat parteneriatele civile in 1998, iar casatoria in 2001 si respectiv in 2003. In Franta, pe 3 noiembrie 1998, cu ocazia dezbaterilor parlamentare referitoare la legalizarea parteneriatelor civile, d-na Elisabeth Guigou[4] a afirmat in mod ferm ca acest pas nu va duce la legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex[5]. In 2012, cu ocazia dezbaterilor proiectului de lege privind casatoria intre persoanele de acelasi sex si adoptia, aceasta recunoaste ca in 1998 nu a vrut sa spuna adevarul potrivit caruia parteneriatele civile vor fi poarta deschisa catre legalizarea casartoriei intre persoanele de acelasi sex, caci in aceste conditii proiectul de lege nu ar mai fi fost adoptat[6].
Este de asemeni de remarcat faptul ca in nicio tara unde parteneriatele si casatoriile au fost legalizate, legislativul nu s-a putut opri aici. Supus unei imensesi continuepresiuni din partea « lobby-ului gay », acesta a fost obligat sa raspunda si altor revendicari, precum accesul persoanelor de acelasi sex la adoptie, la tehnicile de procreare asistata medical cu tert donator de gameti sau/si « mame purtatoare », legalizarea casatoriei intre trei sau mai multe persoane[7], caci din moment ce este abolita diferenta sexuala ca si conditie la casatorie, poligamia si incestul sunt posibile.
Trebuie deasemeni precizat ca desi legalizarea parteneriatelor civile si a casatoriilor intre persoanele de acelasi sex s-a realizat mai intai in Occident, acestea nu sunt fenomene tipice civilizatiei Occidentale, ci « sunt fenomene contra-culturale care se trag din marxism (…) care in ultima vreme a suferit niste transformari. (…) Acum revolutia e la nivel de societate si la nivel de obiceiuri, la nivel de cultura(…) iar cei care promoveaza acum toate aceste initiative sunt urmasii ideologici ai marxismului, generatia 1968. (…) Lucrurile astea se trag din vechiul URSS. Sunt documentate de-a lungul deceniilor tentativele sovietice de a infiltra cultural Occidentul, de a sustine toate miscarile care submineaza moralitatea »[8].
« Lobby-ului gay » este una dintre aceste miscari care pentru a-si promova revendicarile se foloseste de teoriagender. Aceasta teorie neaga realitatea, natura umana conform careia diferenta sexuala este la originea casatoriei, a familiei, a filiatiei si a societatii, inlocuind-o cu o fictiune. Ea neaga identitatea,specificitatea si natura proprie a barbatului si a femeii, legatura dintre trupul persoanei si vocatia acesteia. Aceasta teorie distinge « sexul » de « gen », sustinand ca a fi barbat sau femeie nu este un dat, o realitate obiectiva care depinde de sexul biologic, ci o alegere, o perceptie subiectiva care depinde de rolul nostru social. Constructia sociala primeaza asupra realitatii biologice. Diferenta de natura dintre barbat si femeie fiind negata, devine indiferent daca suntem barbat, femeie sau neutru. Astfel persoana umana nu se mai poate identifica ca sot/sotie, tata/mama, fiu/fiica, frate/sora, etc. Fiind indiferent daca suntem barbat, femeie sau neutru, este indiferent ce tip de sexualitate alege fiecare, toate avand aceeasi valoare.
Prin vointa ideologica de a instaura egalitatea intre sexe/genuri si intre diferitele tipuri de sexualitate,se urmareste de fapt restructurarea societatii dupa un nou model care sa permita fiecaruia sa-si aleaga « liber » functia sociala, identitatea sau orientarea sexuala sau forma de familie pe care si-o doreste[9].
Din moment ce « trupul este astfel desexualizat, dezidentificat, este logic sa se ia cu asalt institutiile, prima dintre ele fiind casatoria »[10]. Astfel, daca pana acum ceva timp era evident pentru toata lumea ca institutia casatoriei este uniunea barbatului si a femeii pentru a intemeia o familie, beneficiind de protectia societatii, in ziua de azi, pentru unii, sedusi de teoria gender, acest lucru nu mai este atat de evident, el trebuind sa fie demonstrat, argumentat. Dar chiar si atunci cand acest lucru este demonstrat, presiunea exercitata de minusculul, dar puternic-sustinutului « lobby gay » este atat de mare, incat ea paralizeaza instantaneu exercitiul ratiunii, impiedicand-o sa vada clar realitatea si adevarul celor afirmate de catre acesta. Procedeul acestui lobby e simplu : aratarea sperietorii numite « discriminare pe motive de orientare sexuala » oricarei persoane care incearca sa afirme adevarul despre acest drept sau sa se opuna revendicarilor acestui lobby.
Astfel, tocmai pentru a putea decide in mod rational, liber si in cunostinta de cauza asupra necesitatii si legitimitatii legalizarii revendicarilor « lobby-ului gay », prezentul studiu isi propune sa porneasca de la realitate pentru a descoperi: ce este dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie (I.), care este sensul notiunilor de « familie » si « viata familiala » (II.), ce inseamna a discrimina (III.) si care sunt consecintele unei eventuale legalizari a parteneriatelor civile/casatoriei intre persoanele de acelasi sex (IV.).
I. Dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie
1. Dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie e un drept natural
El corespunde naturii barbatului si a femeii care formand un cuplu pot intemeia in mod natural o familie. El nu este un drept individual sau o libertate al carui continut sa depinda in mod arbitrar de o vointa individuala. Prin urmare, conditiile impuse la casatorie sunt si ele naturale si nu arbitrare, ele fiind conforme cu finalitatea casatoriei : partile trebuie sa fie de sexe diferite (perntru a putea permite procrearea), la varsta nubila (adica apti sa procreeze), sa nu fie rude pana la un anumit grad (obstacol pentru o procreare sanatoasa), sa nu fie deja casatorite, etc. Astfel, orice persoana, barbat sau femeie, care indeplineste aceste conditii se poate casatori, indiferent de orientarea sa sexuala, caci legea ia in considerare identitatea unei persoane, faptul ca ea e barbat sau femeie, si nu orientarea sexuala care tine, in general, de alegerea unei persoane[11].
2. Dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie sunt unul si acelasi drept
Casatoria este un instrument, un mijloc pentru a intemeia si a proteja familia. Aceasta realitate este recunoscuta de Conventia europeana a drepturilor omului, precum si de alte norme europene si internationale referitoare la drepturile omului[12]. Articolul 12 din Conventia europeana a drepturilor omului care garanteaza si protejeaza, intr-unul si acelasi drept, dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie, indica : « Incepind cu virsta legala [nubila], barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept». Curtea europeana a drepturilor omului (CEDO) afirma si ea foarte clar ca « dreptul de a se casatori, garantat de articolul 12, se refera la casatoria traditionala intre doua persoane de sex biologic diferit. Acest lucru reiese si din formularea articolului 12 care indica in mod clar ca acesta protejeaza casatoria ca fundament al familiei »[13].
A separa « a se casatori » de « a intemeia o familie » ar inseamna transformarea acestui drept intr-un drept “teoretic si iluzoriu”[14], intr-o finalitate in sine, ar inseamna reducerea acestuia la un simplu simbol. Ori, nu se poate spune cuiva ca are dreptul de a se casatori, dar nu si pe cel de a intemeia o familie. Casatoria fara finalitatea familiala nu este altceva decat o simpla relatie privata facuta publica. Familia, fara suportul ei juridic, casatoria, nu mai contribuie la binele comun al societatii, ea devine un simplu bine privat al cuplului.
« Lobby-ul gay » insa procedeaza la separarea si mai apoi la reunirea acestor doua elemente indisociabile ale dreptului la casatorie(prindeconstruirea-reconstruirea acestui drept)pentru ca,dupa caz, persoane de acelasi sex sa se poata casatori sau sa poata avea acces la tehnicile de procreare asistata medical. Un astfel de exemplu este cauzaChristine Goodwin c. Marea Britaniein care, pentru ca un transsexual sa acceada la casatorie, s-a descompus dreptul la casatorie in doua drepturi distincte (separandu-se casatoria de procreatie) : « Reexaminand situatia in 2002, Curtea observa ca prin articolul 12 este garantat dreptul fundamental al barbatului si al femeii de a se casatorii si de a intemeia o familie. Totusi, cel de-al doilea aspect nu e o conditie a primului, si incapacitatea cuplului de a concepe sau de a creste un copil nu poate in sine sa constituie un motiv pentru a-l priva de dreptul vizat de primul aspect al dispozitiei in cauza »[15]. Pentru a permiteaccesul « cuplurilor » de acelasi sex la adoptie sau la tehnicile de procreare asistata medicala, acelasi lobby va proceda la recompunerea acestui drept in forma sa initiala (unitatea dintre casatorie si procreere).
3. Casatoria este o institutie
Casatoria nu este un simplu acord de vointa, o recunoastere a unui sentiment de iubire intre soti sau o recunoastere sociala a cuplului. Ea este o institutie pentru ca ea raspunde unui interes public[16],unei necesitati pentru pentru binele comun al societatii. Casatoria are o dimensiune sociala, dat fiind faptul ca ea garanteaza reinnoirea generatiilor, lizibilitatea filiatiei si a parintilor copilului, securitatea adultilor si a copiilor. Menirea ei este sa recunoasca si sa protejeze familia si pe membrii cei mai fragili ai acesteia, copiii si femeia. Ea creeaza in mod automat legaturile de filiatie fondate pe adevarul biologic (filiatia copilului cu femeia care il naste, prezumtia de paternitate pentru sotul acesteia). De aceea cuplul format din barbat sifemeie, spre deosebire de « cuplul » format din persoane de acelasi sex, nu este doar o chestiune de viata privata, ci si o chestiune care tine de domeniul public si care privreste intreaga societate. Societatea nu e formata dintr-un numar de indivizi independenti unii fata de altii. Ea este formata din mai multe comunitati intermediare dintre care familia este cea dintai. Familia este « celula de baza a societatii »[17], entitatea cea mai simpla si fundamentala a societatii, caci orice persoana vine pe lume prin uniunea dintre un barbat si o femeie si are nevoiede uniunea stabila si durabila a parintilor sai pentru a se dezvolta pe deplin. Orice copil, pentru a se construi si dezvolta pe deplin, are nevoie de un cadru familial stabil, securizant, protector si bine-nteles de mama si de tatal lui. Familia este cadrul in care se nasc si se dezvolta copiii si adultii de maine care vor contribui la binele comun al societatii. Ea este conditia si sursa oricarei societati. De aceea, angajamentul comun pe care l-au luat barbatul si femeia la casatorie este indispensabil societatii. Orice societate, pentru a-si asigura perenitatea si dezvoltarea are nevoie nu de cupluri in sine, ci de familii.Daca familia, « celula de baza a societatii », e atinsa, intreg viitorul unei societati va fi in pericol. De aceea, casatoria, ca instrument pentru intemeierea unei familii, este un angajament public reciproc, pe durata nedeterminata, al barbatului si al femeii si al acestora fata de societate, care la randul ei le ofera recunoastere si protectie datorita angajamentului si beneficiilor pe care aceasta le are de la familia fondata pe casatorie. Alegerea barbatului si a femeii nu este, asadar, doar o alegere individuala, ci este mai ales una sociala.
Curtea europeana a drepturilor omului, interpretand articolul 12 din Conventie a statuat ca, « casatoria nu este considerata de catre Conventie drept o simpla expresie a unei intentii, a constiintei sau a religiei, ci si ca o institutie sociala »[18].Mai precizeaza Curtea, « scopul urmarit de [articolul 12] consta esentialmente in protejarea casatoriei ca fundamant al familiei »,[19] caci familia, asa cum o definesc toate normele europene si internationale, este« celula fundamentala a societatii »[20], « elementul natural si fundamental al societatii »[21], « unitatea fundamentala a societatii si mediul natural pentru cresterea si bunastarea tuturor membrilor sai, in special al copiilor »[22].
Este de datoria fiecarui stat « sa acorde prioritate bunastarii familiei si copilului »[23], si sa aibe in vedere ca « bunastarea copilului depinde de bunastarea familiei »[24].
Rezolutia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei 1720 (2010) din 19 ianuarie 2010 recunoaste familiei si alte atribute : « creatoare de bogatie », « factor de dezvoltare », « forta pentru infruntarea dificultatilor vietii », « element fundamental de ajutor pentru relansarea economiei, in special in contexte dificile si in perioade de schimbare ». Acesta este motivul pentru care familia este protejata de instrumentele juridice internationale si de aceea ea « are dreptul la protectie din partea societatii si a statuluit »[25], precumsi la« asistenta de care are nevoie pentru a-si realiza pe deplin rolul in comunitate »[26], rol care trebuie sa fie « cat mai larg posibil, in special(…) atata timp cat ea are responsabilitatea intretinerii si educarii copiilor pe care ii are in grija »[27]. Aceasta protectie de care se bucura familia trebuie sa fie una « sociala, juridica si economica, apta sa asigure dezvoltarea sa deplina »[28]. « Coeziunea familiei [fiind] surasa nenumaratelor valori spirituale si a avantagelor materiale »[29], Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei invita statele membre, prin Rezolutia 1720 (2010) din 19 ianuarie 2010 sa « incurajeze relatiile stabile » (6 § 2), « sa lupte impotriva excluziunii sociale, a destramarii si a saraciei, in special a familiilor monoparentale » (6 § 6) si « sa isi indrepte atentia asupra copiilor crescuti in familii defavorizate sau disfunctionale datorate rupturii structurii familiale » (6 § 8). Obligatia statului de a proteja familia este cu atat mai mare cu cat copiii sunt deja prezenti in familie: « copiii si alte persoana vulnerabile au dreptul de a fi protejati de catre stat (…) »[30], caci « pentru un parinte si copilul sau, a fi impreuna reprezinta un element fundamental al vietii de familie »[31]. Respectul pentru viata de familie impune « existenta in dreptul national a unei protectii juridice care sa faca posibila integrareacopilului inca de la nastere in familia sa»[32].
Asadar, toate avantajele juridice si fiscale de care se bucura cei care se casatoresc din partea statul nu sunt acordate pentru cuplu, ci pentru familia pe care acestia suntapti, prin natura lor, si intentioneaza sa o intemeieze. Ele tin de politica familiala a statului, acestea fiind acordate doar datorita potentialitatii venirii pe lume a copiilor.
Va urma
[1] A se vedea documentul « Mariage des personnes de même sexe et homoparentalité », législation comparé, Sénat français, noiembrie 2012 ;
[2]Boris Dittrich, Human Rights Watch, « parintele » parteneriatului civil si al casatoriei intre persoanele de acelasi sex in Olanda expune, intr-un interviu din 6 martie 2013, tacticile folosite in Olanda pentru ca aceste revendicari sa poata fi adoptate de legislativ : http://www.dailymotion.com/video/xxzwxi_boris-dittrich-pere-du-mariage-pour-tous-aux-pays-bas_news ;
[3]A se vedea documentul « Mariage des personnes de même sexe et homoparentalité », législation comparé, Sénat français, noiembrie 2012 ; Statele membre ale Consiliului Europei care au legalizat parteneriatul civil si mai apoi casatoria intre persoanele de acelasi sex : Belgia in 1998 parteneriatul civil si in 2003 casatoria, Danemarca in 1989 parteneriatul civil si in 2012 casatoria, Franta in 1999 parteneriatul civil si in 2013 casatoria, Marea Britanie in 2005 parteneriatul civil si in 2013 casatoria, Olanda in 1998 parteneriatul civil si in 2001 casatoria, Portugalia in 2001 parteneriatul civil si in 2010 casatoria, Spania in 1998 parteneriatul civil si in 2005 casatoria, Suedia in 1994 parteneriaul civil si in 2009 casatoria ; Islanda in 1996 parteneriatul civil si in 2010 casatoria, Norvegia in 1993 parteneriatul civil si in 2009 casatoria ;
[4]Ministrul de Justitie al Frantei intre 1997 si 2000 (Partidul Socialist) in Guvernul lui Lionel Jospin, aparatoarea adoptarii propunerii de lege privind parteneriatele civile (« pactul civil de solidaritate »), pronuntandu-se cu aceasta ocazie impotriva casatoriei si adoptiei de catre « cuplurile » de acelasi sex ;
[5]Rezumatul dezbaterilor de la Adunarea Parlamentara din 3 noiembrie 1998 privind pactul civil de solidaritate ; iinregistrarea video a discursului lui Elisabeth Guigou ;
[6]Declaratia lui Elisabeth Guigou din 12 decembrie 2012 referitoare la proiectul de lege privind casatoria intre persoanele de acelasi sex si adoptia copiilor de catre acestia : « (…)Am preferat ma momentul respectiv sa disting in mod clar chestiunea legata de pactul civil de solidaritate de cea legata de casatorie si parentalitate. Daca as fi legat aceste chestiuni intre ele acest lucru ar fi dus la compromiterea oricarui progres in materia drepturilor persoanelor homosexuale. (…) Sustin astazi in mod ferm angajamentul lui François Hollande in favoarea casatoriei pentru toti, angajament care trebuie sa permita uniunea cuplurilor, indiferent de orientarea lor sexuala. Sunt deasemeni in favoarearecunoasterii parentalitatii cuplurilor de acelasi sex si deci a adoptiei de catre cuplurile homosexuale » (traducerea autorului) ;
[7]Boris Dittrich, Human Rights Watch, « parintele » parteneriatului civil si al casatoriei intre persoanele de acelasi sex in Olanda : « Exista, la ora actuala, o discutie in Olanda despre posibilitatea casatoriei intre trei sau mai multe persoane, dar acest lucru este doar la inceput, este ceva complet nou sicred ca ne va lua multi ani pentru a realiza acest lucru » (traducerea autorului) ;
[8]Anca Cernea, « Politizarea homosexualitatii si marxismul cultural.Raportorul legii Taubira: despre marxism e vorba », 19 iulie 2013 ; A se vedea si “Marrriage (Same Sex Couples)” Memorandum submitted by Alan J Williams, 13 March 2012 ;
[9] Marguerite A. Peeters, « La mondialisation de la révolution culturelle occidentale », 2007 idem;
[10] Aline Lizotte, « Au risque de perdre la busolle » ;
[11]Observatiile scrise ale “European Centre for Law and Justice” in cauza Cassar c. Malta aflata pe rolul CEDO, 18 iunie 2012;
[12] Articolul 12 din Conventia europeana a drepturilor omului : « Incepind cu virsta legala [nubila], barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept» ; articolul 9 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene : « Dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi » ; articolul 16 din Declaratia universala a drepturilor omului « Cu începere de la vârsta legala [nubila], barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie » ; articolul 23 § 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 1966 : « Dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului și femeii, începând de la vârsta nubilă » ; Comisia si Curtea europeana a drepturilor omului : “Articolul 12, de fapt, prevede dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie ca un singur drept. (…) [Acesta] recunoaste de fapt dreptul barbatului si al femeii, aflati la varsta la care isi pot da consimtamantul, de a intemeia o familie, i.e. a avea copii. Existenta unui cuplu este fundamentala » ;
[13]Sheffield si Horsham c. Marea Britanie, nos 22985/93 si 23390/94, [GC] hotararea din 30 iulie 1998, § 66 ;
[14]Airey c. Irlanda, no 6289/73,hotararea din9 octobrie 1979, § 24; Scoppola c. Italia (n°2), GC, no 10249/03, hotararea din 17 septembrie 2009, § 104 si opiniile dizidente ;
[15]Christine Goodwin c. Marea Britanie, [GC], no 28957/95, hotararea din11 iulie 2002, § 98 ;
[16]F. c. Elvetia, n° 11329/85, hotararea din 18 decembrie 1987, § 36 ;
[17] Carta sociala europeana din 1961 ;
[18]Jolie c. Belgia, no 11418/85, decizia Comisiei din 14 mai 1986;
[19]Sheffield si Horsham c. Marea Britanie, nos 22985/93 et 23390/94, [GC], hotararea din 30 iulie 1998, § 66 ;
[20] Carta sociala europeana din 1961 ;
[21] Articolul 16 § 3 din Declaratia universala a drepturilor omului din 1948, articolul 23 §§ 1 si 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 1966, articolul 10 § 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale din 1966, considerentele 5 si 6 din Preambulul Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului din 1989, articolul 16 din Carta sociala europeana (revizuita) din 1996, articolul 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 2000, Rezolutiile Adunarii Paramentare a Consiliului Europei 1720 (2010) si 1864(2012) din 19 ianuarie 2010 si 27 ianuarie 2012 ;
[22] Conventia ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 ;
[23] Articolul 1 din Declaratia ONU referitoare la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, de luat in considerare mai ales sub aspectul practicilor in materie de adoptie si plasament familial pe plan national si international (1986) ;
[24]Articolul 2 din Declaratia ONU referitoare la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, de luat in considerare mai ales sub aspectul practicilor in materie de adoptie si plasament familial pe plan national si international (1986) ;
[25] Articolele 16 § 3 din Declaratia universala a drepturilor omului din 1948 si 23 § 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 1966;
[26] Conventia ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 ;
[27] Articolul 10 § 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale din 1966 ;
[28] Articolul 16 din Carta sociala europeana (revizuita) din 1996 si articolul 33 § 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 2000 ;
[29] « Precum pacea, stabilitatea coeziunea si solidaritatea, educarea copiilor, serviciile informale si de asistenta, ingrijirile, libertatea si responsabilitatea, bunastarea, economisirea, stabilitatea economica si solidaritatea intre generatii » (Rezolutia Adunarii Paramentare a Consiliului Europei 1720 (2010) din 19 ianuarie 2010) ;
[30]Mutatis mutandis Covezzi si Morselli c. Italia,no 52763/99, § 104, hotararea din 9 mai 2003 ; Stubbings sialtii c. Marea Britaniehotararea din 24 septembrie 1996, § 64, mutatis mutandis, Z. si altii c. Marea Britanie [GC], no 29392/95, § 73, A. c. Marea Britanie,hotararea din 23 septembrie 1998, § 22 ;
[31]lson c. Suedia, hotararea din 24 martie 1988, § 59 ;
[32]Marckx c. Belgia, n° 6833/74, hotararea din 13 iunie 1979, § 31 ;
Comentarii
Calificativ: foarte bun