Relatia de munca implica fara indoiala reglementearea acesteia, reglementare care ia forma dreptului muncii, pe care il regasim in legislatia unei tari. Dincolo insa de aceasta reglementare, exista ceva care nu se poate reglementa: atitudinea fata de munca.
Aceasta atitudine fata de munca se construieste in familie si ea la randul ei produsul societatii.
Eram acum 2 ani in Germania (unde am luat un respiro de 2 ani ca sa ce s-a publicat de la 1775 in domeniul dretpului muncii - am ajuns doar pana la 1960) si intr-o sambata, un bun vecin de imobil a iesit sa trebaluiasca prin fata imobilului in care locuiam.
Cum de atata citit mi se luase, am iesit si eu ca sa ma diversific activitatea, asa ca am inceput sa il ajut la vopsitul garajului, la curatatul pavelelor, lustruitul balustradei, etc.
Cum afara era soare si foarte clad, cum nu aveam antrenament la un moment dat, probabil din reflex, din aplicarea unui patern vazut, i-am zis:
- Alex, bem si noi o bere? (el fiind consumator de bere, eu neconsumand alcool decat odata la 3-4 luni si atunci nu mai mult de cateva pahare).
Alex, s-a oprit din treaba s-a uitat foarte serios la mine si mi-a spus:
- Acum lucram, dupa ce terminam mergem si bem.
In mintea mea a fost: omule! e sambata, e garajul nostru, facem pentru noi, deci ...daca avem chef sa facem bine, daca nu, nu! Nu suntem la stapan suntem in timpul nostru liber!
Ei bine, acel moment m-a facut sa ii revad imaginile germanii din acea localitate care lucrau la casele lor (un gard viu taiat frumos, o gradina amenajata, un gard vopsit, pavele spalate etc) si nu am vazut cu nicio sticla de bautura langa ei, am vazut doar oameni aplecati serios si concentrati la munca lor, salutandu-si cu respect vecinii care treceau pe acolo si schimband maxim 3 minute cateva cuvinte unul cu celalalt.
Atunci am avut revelatia atitudinii fata de munca, indiferent de context.
Daca faci ceva, trebuie sa faci bine, nu pentru ca te controleaza superiorul, nu pentru ca lucrezi si esti platit. Trebuie sa faci bine pur si simplu pentru tine, pentru munca in sine, din respect fata de tine insuti!
Nu fac nicio comparatie, ci doar amintesc episodul, care se completeaza cu faptul ca mereu m-a controlat sa vada daca am facut la standardul la care el face - care inseamna aproape perfectiunea.
Aceasta atitudine fata de munca se construieste in familie, in societate si nu se invata la scoala.
Cum am o fetita de 8 ani, de cand era mica ieseam cu ea in parc in Romania (evident ieseam cu ea si in parcurile din localitatea in care am locuit in Germania).
Niciodata nu am auzit in parc in Germania parintii spunand (strigand) copiilor: "Nu alerga mama ca transpiri! Nu te urca! Da-te jos! Vino aici! Stai cuminte!"
Din pacate acest Nu alerga ca transpiri nu ramane numai la acest stadiu.
Cand copilul se transforma in adolescent si apoi cand se duce la un loc de munca, mama dimineata ii spune duios: Serviciu usor!
Cum adica Seviciu usor? Pai sa ii spuna spor la munca, sa muncesti mult, sa muncesti bine fata de tine.
La aceste replici copilul devenit adult, intrebat de un prietent unde se duce/de unde vine el raspunde: la/de la scârbici!
Așadar, avem o gena culturala care se transmite din generatie in generatie, pentru ca aceste expresii se transmit din generatie in generatie, aceste atitudini se transmit si ele: "sa nu alergi mama ca transpiri" se transforma in "serviciu usor" iar replica acestui copil devenit adult este: ma duc/vin de la scarbici!
Un week-end frumos si plin de realizari!
Comentarii