Directivă nr. 29 din 1992
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru promovarea unei mai bune asistenţe medicale la bordul navelor
Publicat in JO L 113, 30.4.1992
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi, în special, Art118 a al acestuia;
având în vedere propunerea Comisiei(1), prezentată în urma consultării Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă;
în cooperare cu Parlamentul European(2);
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(3),
întrucât Comunicarea Comisiei privind programul său referitor la securitate, igienă şi sănătate la locul de muncă(4) are în vedere măsuri care să asigure asistenţa medicală pe mare;
întrucât securitatea şi sănătatea lucrătorilor la bordul navelor, care reprezintă un loc de muncă ce implică o gamă largă de riscuri, ţinând seama, între altele, de izolarea geografică, necesită atenţie deosebită;
întrucât navele ar trebui să dispună de materiale medicale adecvate, păstrate în condiţii bune şi verificate la intervale regulate, astfel încât lucrătorii să poată să obţină asistenţa medicală necesară pe mare;
întrucât, pentru a asigura asistenţa medicală adecvată pe mare, pregătirea şi informarea navigatorilor ar trebui să fie încurajată în ceea ce priveşte folosirea materialelor medicale;
întrucât folosirea metodelor de consultaţie medicală la distanţă reprezintă o modalitate eficientă de a contribui la protejarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Art. 1
Definiţii
În sensul prezentei directive, următorii termeni au următorul înţeles:
(a) prin navă se înţelege orice navă care arborează drapelul unui stat membru sau care este înregistrată sub instanţa deplină a unui stat membru, nave maritime sau de pescuit în estuar, aflate în proprietatea statului sau a unei persoane particulare, excluzând:
- vasele fluviale,
- navele de război,
- ambarcaţiunile de agrement folosite în scopuri necomerciale şi care nu sunt dotate cu echipaje profesionale;
- remorcherele care operează în zone portuare.
Navele sunt clasificate în trei categorii, în conformitate cu anexa I.
(b) prin lucrător se înţelege orice persoană care desfăşoară o activitate la bordul unei nave, inclusiv cursanţi şi ucenici, dar care exclude piloţii portuari şi personalul de uscat care desfăşoară o activitate la bordul unei nave aflată la chei;
(c) prin proprietar se înţelege proprietarul înregistrat al unei nave, cu excepţia cazului în care acea navă a fost închiriată fără echipaj şi materiale sau este administrată, în tot sau în parte, de o persoană fizică sau juridică, alta decât proprietarul înregistrat conform condiţiilor unui acord de administrare; în acest caz, proprietarul este considerat navlositor sau persoană fizică ori juridică care administrează nava în mod adecvat;
(d) prin materiale medicale se înţeleg medicamentele, echipamentul medical şi antidoturile a căror listă simplificată este prezentată în anexa II;
(e) prin antidot se înţelege substanţa folosită pentru a preveni sau a trata unul sau mai multe efecte dăunătoare, directe sau indirecte, ale uneia sau mai multor substanţe incluse pe lista substanţelor periculoase prevăzută în anexa III.
Loading
Art. 2
Medicamentele şi echipamentele medicale.
Infirmeria. Medicul
Fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:
1. (a) fiecare navă care arborează drapelul său ori care este înregistrată sub deplina sa jurisdicţie transportă întotdeauna la bordul său materiale medicale care îndeplinesc, cel puţin în ceea ce priveşte calitatea, dispoziţiile anexei II secţiunile I şi II, pentru categoriile de nave cărora acestea le aparţin;
(b) cantităţile de produse medicamentoase şi echipamente medicale care trebuie să fie transportate sunt asigurate în raport cu natura cursei – în special porturile de plecare, destinaţia, durata – tipul sau tipurile de activitate care trebuie să fie desfăşurată în timpul cursei, natura cargobotului şi numărul lucrătorilor;
(c) conţinutul medicamentelor şi echipamentului medical cuprinse în materialele medicale trebuie să fie detaliat într-un document de control care să corespundă cel puţin cadrului general prevăzut la anexa IV, secţiunile A, B şi C II punctele 1 şi 2.
2. (a) pentru fiecare dintre plutele şi bărcile sale de salvare, fiecare navă care arborează drapelul său sau este înregistrată sub instanţa sa deplină transportă un dulap de medicamente rezistent la apă care să conţină cel puţin materialele medicale prevăzute la anexa II, secţiunile I şi II, pentru categoria de nave C;
(b) conţinutul acestor dulapuri este, de asemenea, detaliat în lista menţionată la alineatul (1) litera (c);
3. fiecare navă care arborează drapelul său ori care este înregistrată sub instanţa sa deplină, având mai mult de 500 de tone brute înregistrate, al cărei echipaj cuprinde 15 sau mai mulţi lucrători şi care efectuează o cursă cu durata mai mare de trei zile, are o infirmerie în care tratamentul medical poate fi administrat cu materiale şi în condiţii igienice satisfăcătoare;
4. fiecare navă care arborează drapelul său ori care este înregistrată sub instanţa sa deplină, al cărei echipaj cuprinde 100 sau mai mulţi lucrători şi care efectuează o cursă internaţională cu durata mai mare de trei zile, are un medic responsabil cu îngrijirea medicală a lucrătorilor de la bord.
Loading
Art. 3
Antidoturi
Fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se a sigura că:
1. orice navă care arborează drapelul său ori care este înregistrată sub instanţa sa deplină şi care transportă oricare din substanţele periculoase listate în anexa III transportă la bord materiale medicale care să includă cel puţin antidoturile listate la secţiunea III a anexei II;
2. orice navă tip feribot care arborează drapelul său ori care este înregistrată sub deplina sa jurisdicţie, ale cărei condiţii de operare nu-i permit întotdeauna cunoaşterea în avans a naturii substanţelor periculoase pe care le transportă, are la bord materiale medicale care includ cel puţin antidoturile listate la secţiunea III a anexei II.
Cu toate acestea, în cazul în care, în cadrul unei linii regulate, durata traversării este de mai puţin de două ore, antidoturile pot fi limitate la acelea care trebuie să fie administrate în cazuri de extremă urgenţă pe o perioadă de timp care nu depăşeşte durata normală a traversării;
3. conţinutul materialelor medicale, în ceea ce priveşte antidoturile, trebuie să fie detaliat într-un document de control care să corespundă cel puţin cadrului general specificat în anexa IV, secţiunile A, B şi C II punctul 3.
Loading
Art. 4
Răspunderile
Fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:
1. (a) de aprovizionarea şi completarea materialelor medicale ale oricărei nave care arborează drapelul său sau este înregistrată sub deplina sa jurisdicţie, răspunde exclusiv proprietarul, fără nici o cheltuială din partea lucrătorilor;
(b) de administrarea materialelor medicale răspunde căpitanul navei; fără a aduce atingere răspunderii sale, el poate să delege folosirea şi păstrarea materialelor medicale unuia sau mai multor lucrători desemnaţi special datorită competenţei lor;
2. materialele medicale sunt păstrate în condiţii bune şi completate sau înlocuite cât mai curând posibil şi de fiecare dată ca o parte prioritară a procedurilor normale de aprovizionare;
3. într-o situaţie de urgenţă stabilită de căpitan, pe cât posibil după ce a obţinut un aviz medical, medicamentele, echipamentele medicale şi antidoturile solicitate care nu sunt disponibile la bord sunt puse la dispoziţie cât mai curând posibil.
Loading
Art. 5
Informarea şi instruirea
Fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:
1. materialele medicale sunt însoţite de una sau mai multe instrucţiuni de folosire, inclusiv instrucţiuni de folosire cel puţin a antidoturilor solicitate la anexa II secţiunea III;
2. tuturor persoanelor care primesc pregătire maritimă profesională şi care intenţionează să-şi desfăşoare activitatea la bordul navei au beneficiat de o pregătire de bază cu privire la măsurile medicale şi de urgenţă care trebuie luate imediat în caz de accident sau de urgenţe medicale grave;
3. căpitanul şi lucrătorul sau lucrătorii cărora acesta le atribuie sarcina folosirii materialelor medicale, în conformitate cu Art4 alineatul (1) litera (b), au beneficiat de o pregătire specială actualizată periodic, la cel puţin cinci ani, luând în considerare riscurile şi nevoile specifice legate de diferitele categorii de nave şi în conformitate cu îndrumările generale prevăzute la anexa V.
Loading
Art. 6
Consultaţii medicale prin radio
(1) Pentru a asigura un tratament de urgenţă mai bun pentru lucrători, fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că:
(a) unul sau mai multe centre sunt desemnate să asigure lucrătorilor asistenţă medicală gratuită prin radio sub formă de sfaturi;
(b) medici din cadrul centrelor de consultaţii prin radio care îşi oferă serviciile în cadrul funcţionării acestora au fost pregătiţi cu privire la condiţiile speciale existente la bordul navei.
(2) Pentru a-şi optimiza recomandările, centrele de consultaţii prin radio pot păstra date personale cu caracter medical, cu acordul lucrătorilor în cauză.
Caracterul confidenţial al acestor date trebuie menţinut.
Loading
Art. 7
Controlul
(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a ca o persoană sau o autoritate competentă să urmărească, în cadrul controlului anual al materialelor medicale existente la bordul oricărei nave care arborează drapelul său:
- conformitatea materialelor medicale cu cerinţele minime prevăzute de prezenta directivă;
- confirmarea, de către documentul de control prevăzut la Art2 alineatul (1) litera (c), a conformităţii materialelor medicale cu aceste cerinţe minime;
- depozitarea materialelor medicale în condiţii bune;
- respectarea tuturor termenelor de garanţie.
(2) Inspecţia materialelor medicale depozitate pe plutele de salvare trebuie să aibă loc pe timpul activităţii de întreţinere anuală a acelor plute de salvare.
Aceste inspecţii pot, în mod excepţional, să fie amânate cu până la 5 luni.
Loading
Art. 8
Comitetul
(1) În vederea unei adaptări strict tehnice a anexelor prezentei directive în funcţie de progresul tehnic sau de evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale şi a cunoştinţelor în acest domeniu, Comisia este sprijinită de un comitet format din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei.
(2) Reprezentantul Comisiei supune Comitetului proiectul măsurilor care trebuie luate. Comitetul avizează acest proiect într-un termen pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa chestiunii. Avizul se adoptă cu majoritatea prevăzută la Art148 alineatul (2) din tratat pentru adoptarea de către Consiliu a deciziilor propuse de Comisie. Voturile reprezentanţilor statelor membre din cadrul Comitetului sunt ponderate după cum se arată la articolul menţionat. Preşedintele nu participă la vot.
3. Comisia adoptă măsurile avute în vedere în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul Comitetului.
În cazul în care măsurile avute în vedere nu sunt în conformitate cu avizul Comitetului sau nu a fost emis nici un aviz, Comisia supune de îndată Consiliului o propunere referitoare la măsurile care trebuie luate. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.
Dacă, după trei luni de la sesizarea Consiliului, acesta nu a hotărât, măsurile propuse sunt adoptate de către Comisie.
Loading
Art. 9
Dispoziţii finale
(1) Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1994. Acestea trebuie să informeze imediat Comisia în acest sens.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Condiţiile în care se face o asemenea trimitere sunt hotărâte de către statele membre.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3) Statele membre raportează Comisiei la fiecare cinci ani cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, arătând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Comisia informează în acest sens Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul consultativ pentru probleme de securitate, igienă şi sănătate la locul de muncă.
(4) Comisia raportează Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social, cel puţin o dată la cinci ani, cu privire la aplicarea prezentei directive, ţinând seama de alineatele (1), (2) şi (3).
Loading
Loading