Regulament nr. 3820 din 1985
de armonizare a anumitor dispoziţii din domeniul social privind transportul rutier
Publicat in JO L 370, 31.12.1985
CONSILIUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi, în special, Art75 al acestuia;
având în vedere Decizia Consiliului din 13 mai 1965 privind armonizarea anumitor dispoziţii cu incidenţă asupra concurenţei în domeniul transportului feroviar, rutier şi pe căile navigabile interioare şi, în special, secţiunea III a acesteia;
având în vedere propunerea Comisiei ;
având în vedere avizul Adunării ;
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social ,
întrucât, în domeniul transportului rutier, dispoziţiile comunitare în domeniul social sunt stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 543/69 , modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2829/77 ; întrucât aceste dispoziţii vizează armonizarea condiţiilor de concurenţă între modurile de transport interior, în special în ceea ce priveşte sectorul rutier şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a siguranţei rutiere; întrucât progresul realizat în aceste domenii trebuie să fie asigurat şi continuat; întrucât este însă necesar ca dispoziţiile regulamentului menţionat să devină mai flexibile, fără ca obiectivelor acestora să le fie adusă atingere;
întrucât, ţinând seama de modificările formulate în continuare, toate dispoziţiile relevante ar trebui să fie reunite, pentru o mai mare claritate, într-un singur text şi, în consecinţă, Regulamentul (CEE) nr. 543/69 trebuie abrogat; întrucât, însă, exceptările prevăzute la Art. 4.
pentru anumite vehicule şi dispoziţiile articolului 15 referitoare la anumite transporturi de pasageri trebuie menţinute în vigoare pe o anumită perioadă de timp;
întrucât dispoziţiile prezentului regulament referitoare la condiţiile de muncă nu pot să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a prevedea în cadrul contractelor colective de muncă sau în alt mod dispoziţii mai favorabile lucrătorilor; întrucât, nu numai pentru a promova progresul social, dar şi pentru a îmbunătăţi siguranţa rutieră, fiecare stat membru trebuie să-şi păstreze dreptul de a adopta anumite măsuri corespunzătoare;
întrucât, având în vedere reducerea numărului de însoţitori de bord şi încasatori, nu mai este necesar să se reglementeze perioadele de repaus ale membrilor echipajului, cu excepţia conducătorului auto;
întrucât înlocuirea săptămânii flexibile cu săptămâna fixă ar permite conducătorilor auto să-şi organizeze mai uşor munca şi ar îmbunătăţi controlul acestora;
întrucât este necesară definirea unui sistem aplicabil transporturilor rutiere internaţionale spre sau dinspre o ţară terţă sau între două ţări cu tranzitarea teritoriului unui stat membru; întrucât acestor transporturi trebuie să li se aplice dispoziţiile Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale (AETR) din 1 iulie 1970; întrucât, în cazul vehiculelor înmatriculate într-un stat care nu este parte contractantă la AETR, aceste dispoziţii nu se aplică decât acelei părţi din călătorie care se efectuează în cadrul Comunităţii;
întrucât, deoarece obiectul acordului AETR intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, competenţa de a negocia şi încheia acest acord revine Comunităţii; întrucât, însă, circumstanţele speciale în care au avut loc negocierile AETR justifică, cu titlu de excepţie, o procedură prin care statele membre ale Comunităţii să depună în mod individual instrumentele de ratificare sau aderare în cadrul unei acţiuni concertate, acţionând cu toate acestea în interesul şi în numele Comunităţii;
întrucât, pentru a asigura supremaţia dreptului comunitar în transporturile intracomunitare, statele membre trebuie să prevadă o rezervă la depunerea instrumentelor lor de ratificare sau aderare conform căreia transporturile internaţionale între state membre nu trebuie să fie considerate transporturi internaţionale în sensul acordului;
întrucât posibilităţile prevăzute în însuşi textul acordului ca părţile contractante să încheie acorduri bilaterale care să constituie derogări de la acordul menţionat, în ceea ce priveşte traficul în zona de frontieră şi traficul de tranzit, intră în principiu în competenţa Comunităţii;
întrucât, dacă o modificare a reglementărilor interne ale Comunităţii în domeniul în cauză necesită o modificare corespunzătoare a acordului, statele membre întreprind un demers comun pentru ca această modificare să fie adusă acordului în conformitate cu procedura prevăzută în acesta;
întrucât anumite transporturi pot fi exceptate de la aplicarea prezentului regulament;
întrucât este oportun să se completeze şi să se clarifice anumite definiţii şi să se actualizeze anumite dispoziţii, în special în ce priveşte exceptările prevăzute pentru anumite categorii de vehicule;
întrucât este oportun să se prevadă dispoziţii privind vârsta minimă a conducătorilor auto angajaţi în transportul de mărfuri sau de pasageri – ţinând seama de anumite cerinţe de formare profesională – precum şi vârsta minimă a însoţitorilor de bord şi a încasatorilor; întrucât, în scopul formării profesionale, statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a reduce vârsta minimă aprobată pentru însoţitorii de bord la 16 ani;
întrucât, în ceea ce priveşte perioadele de conducere, este oportun să se limiteze durata continuă de conducere şi durata zilnică de conducere, fără a se aduce însă atingere reglementărilor naţionale care obligă conducătorii să conducă vehiculul numai atât timp cât sunt în măsură să facă acest lucru în deplină siguranţă;
întrucât o prelungire a duratei zilnice de conducere, însoţită de o scurtare a duratei de conducere pe o perioadă de două săptămâni, este de natură să uşureze gestionarea întreprinderilor de transport şi să contribuie la progresul social;
întrucât dispoziţiile privind întreruperile perioadei de conducere a vehiculului trebuie adaptate ca urmare a prelungirii duratei zilnice de conducere;
întrucât, în ceea ce priveşte perioadele de repaus, este oportun să se stabilească durata minimă şi alte condiţii care reglementează perioadele zilnice şi săptămânale de repaus ale membrilor echipajului;
întrucât derularea călătoriilor ar fi facilitată în cazul în care conducătorul auto ar avea posibilitatea să fracţioneze perioada zilnică de repaus, în special evitând să fie obligat să ia masa şi să se cazeze în acelaşi loc;
întrucât prelungirea perioadelor de repaus săptămânale este benefică progresului social şi siguranţei rutiere, permiţându-se totodată reducerea acestor perioade, cu condiţia ca fracţiunile din perioadele de repaus care nu au fost folosite să poată fi compensate de către conducătorul auto, într-un loc la alegerea sa şi într-un termen stabilit;
întrucât numeroase transporturi rutiere în interiorul Comunităţii implică transportul cu ferry-boat-ul sau pe calea ferată pe o porţiune a călătoriei; întrucât este necesar, prin urmare, ca în reglementări să fie prevăzute dispoziţii privind perioadele de repaus şi pauzele zilnice adecvate acestor transporturi;
întrucât, în interesul asigurării siguranţei circulaţiei rutiere, primele acordate în funcţie de distanţa parcursă şi tonajul transportat, care ar putea să pericliteze siguranţa rutieră, trebuie interzise;
întrucât este oportun să se prevadă posibilitatea derogării de la prezentul regulament pentru anumite transporturi naţionale cu caracteristici speciale; întrucât, în caz de derogare, statele membre trebuie să se asigure că nivelul de protecţie socială şi cel de siguranţă rutieră nu sunt periclitate;
întrucât, dată fiind natura specifică a transportului de pasageri, este justificată o redefinire a categoriei de vehicule pe care statele membre le pot excepta de la aplicarea regulamentului în domeniul transporturilor naţionale;
întrucât statele membre trebuie să aibă posibilitatea, cu autorizare din partea Comisiei, să acorde derogări de la dispoziţiile regulamentului în situaţii excepţionale; întrucât, în cazuri urgente, trebuie să existe posibilitatea acordării acestor derogări pe o perioadă limitată de timp fără nici o autorizare prealabilă din partea Comisiei;
întrucât, în cazul conducătorilor de vehicule utilizate pentru servicii regulate de pasageri, o copie a orarului şi un extras din registrul de sarcini al întreprinderii pot înlocui echipamentul de control; întrucât ar fi util, în vederea aplicării prezentului regulament şi a prevenirii abuzurilor, să se înmâneze conducătorilor auto, la cerere, extrase din registrele lor de sarcini;
întrucât este oportun, pentru un control eficient, ca transporturile internaţionale regulate de pasageri, cu excepţia anumitor servicii în zona de frontieră, să nu mai beneficieze de exceptarea de la obligaţia de a instala şi utiliza echipamentul de control;
întrucât este oportun să se sublinieze importanţa şi necesitatea respectării prezentului regulament de către angajatori şi de către conducătorii auto;
întrucât Comisia trebuie să urmărească evoluţia situaţiei în statele membre şi să prezinte Consiliului şi Adunării un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament la fiecare doi ani;
întrucât, în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament şi a verificării modului de respectare a acestuia, este util ca statele membre să-şi acorde reciproc asistenţă,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Art. 1
În sensul prezentului regulament:
1. „transport rutier” înseamnă orice deplasare efectuată pe drumurile deschise utilizării publice de către un vehicul, gol sau încărcat, folosit pentru transportul pasagerilor sau al mărfurilor;
2. „vehicule” înseamnă autovehicule, tractoare, remorci şi semiremorci, definite după cum urmează:
(a) prin „autovehicul” se înţelege orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care circulă pe un drum, altul decât cel care se deplasează pe şine, şi care este utilizat în mod normal pentru transportul de pasageri sau de mărfuri;
(b) prin „tractor” se înţelege orice vehicul prevăzut cu un sistem mecanic de autopropulsie care circulă pe un drum, altul decât cel care se deplasează pe şine, şi care este proiectat în mod special pentru a trage, împinge sau acţiona remorci, semiremorci, utilaje sau maşini;
(c) prin „remorcă” se înţelege orice vehicul proiectat pentru a fi cuplat la un autovehicul sau la un tractor;
(d) prin „semiremorcă” se înţelege o remorcă fără osia din faţă, cuplată astfel încât o parte substanţială din greutatea sa şi din cea a încărcăturii sale să fie suportată de tractor sau de autovehicul;
3. „conducător auto” înseamnă orice persoană care conduce vehiculul, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, sau care se află la bordul vehiculului pentru a-l putea conduce, dacă este cazul;
4. „săptămână” înseamnă perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni şi ora 24.00 a zilei de duminică;
5. „repaus” înseamnă o perioadă neîntreruptă de cel puţin o oră în cursul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său;
6. „masa maximă admisibilă” înseamnă masa maximă autorizată de operare a vehiculului complet încărcat;
7. „servicii regulate de transport pasageri” înseamnă servicii de transport naţionale şi internaţionale, după cum sunt definite în Art1 din Regulamentul nr. 117/66/CEE al Consiliului din 28 iulie 1966 privind introducerea de reguli comune pentru transportul internaţional de pasageri cu autocarul şi cu autobuzul .
SECŢIUNEA II
Domeniul de aplicare
Loading
Art. 2
(1) Prezentul regulament se aplică transporturilor rutiere, astfel cum sunt definite în Art1 alineatul (1), în cadrul Comunităţii.
(2) Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale (AETR) se aplică, în locul prezentelor norme, transporturilor rutiere internaţionale:
- efectuate spre şi dinspre ţări terţe care sunt părţi contractante la acord sau în tranzit prin aceste ţări, pe tot parcursul călătoriei, dacă aceste transporturi sunt efectuate de vehicule înmatriculate într-un stat membru sau într-una din ţările terţe menţionate;
- efectuate spre şi dinspre o ţară terţă care nu este parte contractantă la acord în cazul oricărei călătorii efectuate în cadrul Comunităţii, dacă aceste transporturi sunt efectuate de vehicule înmatriculate într-una din aceste ţări.
Loading
Art. 3
Comunitatea angajează cu ţările terţe negocierile care se vor dovedi necesare pentru aplicarea prezentului regulament.
Loading
Art. 4
Prezentul regulament nu se aplică transporturilor efectuate de:
1. vehicule utilizate pentru transportul de mărfuri a căror masă maximă admisibilă, inclusiv cea a remorcii sau a semiremorcii, nu depăşeşte 3,5 tone;
2. vehicule utilizate pentru transportul de pasageri care, din punct de vedere al construcţiei şi al echipamentelor, pot transporta cel mult nouă persoane, inclusiv conducătorul auto, şi sunt destinate acestui scop;
3. vehicule utilizate pentru transportul de pasageri prin servicii regulate, traseul acestui serviciu nedepăşind 50 km;
4. vehicule cu o viteză maximă admisibilă nu depăşeşte 30 km/h;
5. vehicule utilizate de serviciile forţelor armate, protecţiei civile, pompierilor şi forţelor responsabile cu menţinerea ordinii publice sau aflate sub controlul acestora;
6. vehicule utilizate de serviciile de canalizare, protecţie împotriva inundaţiilor, apă, gaze şi electricitate, întreţinerea şi controlul drumurilor principale, colectarea şi depozitarea deşeurilor menajere, de serviciile de telegraf şi telefon, de transport al efectelor poştale, pentru transmisiuni de radio şi televiziune şi pentru detectarea emiţătorilor sau receptorilor de radio sau televiziune;
7. vehicule utilizate în situaţii de urgenţă sau în operaţiuni de salvare;
8. vehicule specializate folosite în scopuri medicale;
9. vehicule pentru transportul echipamentelor de circ şi parcuri de distracţie;
10. vehicule specializate pentru depanări;
11. vehicule de încercări rutiere pentru dezvoltare tehnologică, reparaţii sau întreţinere, precum şi vehicule noi sau transformate care nu au fost puse încă în circulaţie;
12. vehicule utilizate pentru transporturi necomerciale de bunuri pentru uz personal;
13. vehicule utilizate pentru colectarea laptelui de la ferme şi pentru returnarea la ferme a bidoanelor de lapte sau a produselor lactate destinate hrănirii animalelor.
SECŢIUNEA III
Echipajele
Loading
Art. 5
(1) Vârsta minimă a conducătorilor auto angajaţi în transportul de mărfuri se stabileşte după cum urmează:
(a) 18 ani, pentru vehicule, inclusiv, după caz, remorci sau semiremorci, având o masă maximă admisibilă care nu depăşeşte 7,5 tone;
(b) pentru alte vehicule:
- 21 de ani
sau
- 18 ani, cu condiţia ca persoana respectivă să posede un certificat de formare profesională recunoscut de unul dintre statele membre, care să confirme că acesta a absolvit un curs de formare profesională pentru conducători de vehicule destinate transportului rutier de mărfuri, în conformitate cu regulile comunitare privind nivelul minim de formare profesională pentru conducătorii auto din domeniul transportului rutier.
(2) Orice conducător auto angajat în transportul de pasageri trebuie să aibă vârsta de cel puţin 21 de ani.
Conducătorul auto angajat în transportul de pasageri pe trasee care depăşesc o rază de 50 km de la baza normală de staţionare a vehiculului trebuie, de asemenea, să îndeplinească una din următoarele condiţii:
(a) trebuie să fi lucrat cel puţin un an în domeniul transportului de mărfuri în calitate de conducător de vehicule cu o greutate maximă admisibilă mai mare de 3,5 tone;
(b) trebuie să fi lucrat cel puţin un an în calitate de conducător de vehicule utilizate pentru servicii de transport de pasageri pe trasee cu o rază de cel mult 50 km de la baza normală de staţionare a vehiculului sau pentru alte tipuri de servicii de transport de pasageri care nu intră sub incidenţa prezentului regulament, cu condiţia ca autoritatea competentă să considere că astfel a dobândit experienţa necesară;
(c) trebuie să posede un certificat de formare profesională recunoscut de unul dintre statele membre, care să confirme că acesta a absolvit un curs de formare profesională pentru conducători de vehicule destinate transportului rutier de pasageri, în conformitate cu regulile comunitare privind nivelul minim de formare profesională pentru conducătorii de vehicule de transport rutier.
(3) Vârsta minimă a însoţitorilor de bord şi a încasatorilor este de 18 ani.
(4) Un conducător auto angajat în transportul de pasageri nu face obiectul condiţiilor prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf literele (a) - (c) dacă şi-a desfăşurat activitatea timp de cel puţin un an înainte de 1 octombrie 1970.
(5) Pentru operaţiunile de transport naţional efectuate pe o rază de 50 km de la baza de staţionare a vehiculului, inclusiv unităţile administrative locale ale căror centre se află pe această rază, statele membre pot reduce vârsta minimă a însoţitorilor la 16 ani, cu condiţia ca aceasta să aibă ca scop formarea profesională şi să se încadreze în limitele impuse de dispoziţiile de drept intern privind ocuparea forţei de muncă.
SECŢIUNEA IV
Perioadele de conducere a vehiculului
Loading
Art. 6
(1) Durata de conducere cuprinsă între două perioade zilnice de repaus sau între o perioadă zilnică de repaus şi o perioadă săptămânală de repaus, denumită în continuare „perioada zilnică de conducere”, nu trebuie să depăşească nouă ore. Aceasta poate fi prelungită la zece ore de două ori pe săptămână.
După maximum şase perioade zilnice de conducere, conducătorul auto trebuie să ia o perioadă săptămânală de repaus, astfel cum este definită în Art8 alineatul (3).
Perioada de repaus săptămânală poate fi amânată până la sfârşitul celei de-a şasea zile, dacă durata totală de conducere pe parcursul celor şase zile nu depăşeşte durata maximă corespunzătoare a şase perioade zilnice de conducere.
În cazul transporturilor internaţionale de pasageri, altele decât cele derulate prin servicii regulate, cuvintele „şase” şi „a şasea” din al doilea şi al treilea paragraf se înlocuiesc cu „douăsprezece” şi respectiv „a douăsprezecea”.
Statele membre pot extinde aplicarea paragrafului anterior la transporturile naţionale de pasageri de pe teritoriile lor, altele decât serviciile regulate.
(2) Durata totală de conducere nu trebuie să depăşească 90 de ore pe parcursul a două săptămâni consecutive.
SECŢIUNEA V
Pauze şi perioade de repaus
Loading
Art. 7
(1) După patru ore şi jumătate de condus, conducătorul trebuie să facă o pauză de cel puţin 45 de minute, exceptând cazul în care îşi începe o perioadă de repaus.
(2) Această pauză poate fi înlocuită cu pauze de cel puţin 15 minute fiecare, intercalate în perioada de conducere sau imediat după această perioadă, astfel încât să respecte dispoziţiile alineatului (1).
(3) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul transporturilor naţionale de pasageri prin servicii regulate, statele membre pot stabili ca pauza minimă să nu fie mai mică de 30 de minute după o perioadă de conducere de cel mult patru ore. Această derogare poate fi acordată doar în cazul în care pauzele de conducere mai mari de 30 minute ar putea stânjeni desfăşurarea traficului în mediul urban şi în cazurile în care nu este posibil ca respectivul conducător să ia o pauză de 15 minute în cadrul celor patru ore şi jumătate de conducere care preced pauza de 30 minute.
(4) În timpul acestor pauze, conducătorul nu poate efectua nici o altă muncă. În sensul prezentului articol, timpul de aşteptare şi timpul nealocat conducerii petrecut într-un vehicul în mişcare, pe un ferry-boat sau în tren nu se consideră „altă muncă”.
(5) Pauzele efectuate în baza prezentului articol nu pot fi considerate perioade zilnice de repaus.
Loading
Art. 8
(1) Pe parcursul fiecărei perioade de 24 ore, conducătorul beneficiază de o perioadă zilnică de repaus de cel puţin 11 ore consecutive, care poate fi redusă la minimum 9 ore consecutive cel mult de trei ori pe săptămână, cu condiţia ca o perioadă echivalentă de repaus să fie acordată în compensaţie înainte de sfârşitul săptămânii următoare.
În zilele în care perioada de repaus nu se reduce conform primului paragraf, aceasta poate fi luată în două sau trei perioade separate în cursul perioadei de 24 ore, una dintre acestea trebuind să fie de cel puţin 8 ore consecutive. În acest caz, durata minimă a perioadei de repaus se măreşte la 12 ore.
(2) În cursul fiecărei perioade de 30 de ore în care vehiculul este condus de cel puţin doi conducători auto, fiecare conducător auto beneficiază de o perioadă de repaus de cel puţin opt ore consecutive.
(3) În cursul fiecărei săptămâni, una din perioadele de repaus menţionate în alineatele (1) şi (2) se prelungeşte, sub formă de perioadă săptămânală de repaus, la un total de 45 de ore consecutive. Această perioadă de repaus poate fi redusă la minimum 36 de ore consecutive, dacă este luată la locul bazei normale de staţionare a vehiculului sau la locul de muncă de bază al conducătorului auto, sau la minimum 24 de ore consecutive, dacă se ia în altă parte. Fiecare reducere se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuţie.
(4) O perioadă săptămânală de repaus care începe în cursul unei săptămâni şi se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia din aceste săptămâni.
(5) În cazul transportului de pasageri căruia i se aplică Art6 alineatul (1) al patrulea sau al cincilea paragraf, perioada săptămânală de repaus poate fi amânată până în săptămâna următoare celei în care trebuie să se ia perioada de repaus şi alipită perioadei săptămânale de repaus aferente acestei a doua săptămâni.
(6) Orice perioadă de repaus luată în compensaţie pentru reducerea perioadelor zilnice şi/sau săptămânale de repaus trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puţin opt ore şi se acordă, la cererea persoanei interesate, la locul de staţionare a vehiculului sau la locul de muncă de bază al conducătorului auto.
(7) Perioada zilnică de repaus poate fi luată la bordul vehiculului, dacă acesta este dotat cu cabină de dormit şi este în staţionare.
Loading
Art. 9
Fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (1), dacă un conducător auto, angajat în transportul de mărfuri sau de pasageri, însoţeşte un vehicul care este transportat cu feribotul sau cu trenul, poate întrerupe perioada zilnică de repaus o singură dată, cu condiţia îndeplinirii următoarelor condiţii:
- partea din perioada zilnică de repaus petrecută pe pământ trebuie să poată fi luată înainte sau după partea din perioada zilnică de repaus luată la bordul feribotului sau al trenului,
- perioada dintre cele două părţi ale perioadei zilnice de repaus trebuie să fie cât mai scurtă posibil şi nu poate în nici un caz să depăşească o oră înaintea îmbarcării sau după debarcare, formalităţile vamale fiind incluse în operaţiunile de îmbarcare sau debarcare,
- în cursul ambelor porţiuni ale perioadei de repaus conducătorul trebuie să poată avea acces la cabina de dormit sau la o cuşetă.
Perioada zilnică de repaus întreruptă în acest mod se prelungeşte cu două ore.
SECŢIUNEA VI
Interzicerea anumitor tipuri de plăţi
Loading
Art. 10
Se interzice remunerarea conducătorilor auto salariaţi, chiar şi sub formă de bonificaţii sau prime, în funcţie de distanţele parcurse şi cantitatea de mărfuri transportată, cu excepţia cazului în care aceste remunerări nu sunt de natură să pericliteze siguranţa rutieră.
SECŢIUNEA VII
Derogări
Loading
Art. 11
Fiecare stat membru poate aplica minime mai ridicate sau maxime mai scăzute decât cele prevăzute la articolele 5 – 8. Cu toate acestea, dispoziţiile prezentului regulament continuă să se aplice conducătorilor auto angajaţi în operaţiuni de transport internaţional cu vehicule înmatriculate într-un alt stat membru.
Loading
Art. 12
Cu condiţia de a nu se periclita prin aceasta siguranţa rutieră şi pentru a-i da posibilitatea de a ajunge la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la dispoziţiile prezentului regulament în măsura necesară pentru a se asigura siguranţa persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia. Conducătorul auto trebuie să indice natura şi cauza derogării de la aceste dispoziţii în foaia de înregistrare a echipamentului de control sau în registrul său de sarcini.
Loading
Art. 13
(1) Fiecare stat membru poate acorda derogări pe propriul teritoriu sau, cu acordul statelor interesate, pe teritoriul unui alt stat membru, de la orice dispoziţie a prezentului regulament aplicabilă transporturilor efectuate cu un vehicul aparţinând uneia sau mai multora din următoarele categorii:
(a) vehicule utilizate pentru transportul de pasageri care, din punct de vedere al construcţiei şi al echipamentelor lor, sunt adecvate pentru transportul a cel mult 17 persoane, inclusiv conducătorul auto, şi sunt destinate acestui scop;
(b) vehicule utilizate de autorităţile publice pentru prestarea de servicii publice care nu concurează cu transportatorii rutieri profesionişti;
(c) vehicule utilizate pentru transportul de mărfuri de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere sau piscicole, pe o rază de 50 km de la locul bazei normale de staţionare a vehiculului, inclusiv unităţi administrative locale al căror centru este situat pe această rază;
(d) vehicule utilizate pentru transportul de deşeuri de origine animală sau carcase care nu sunt destinate consumului uman;
(e) vehicule utilizate pentru transportul de animale vii de la ferme la pieţele locale şi vice versa sau de la pieţe la abatoarele locale;
(f) vehicule utilizate ca puncte de vânzare în pieţele locale şi pentru vânzarea la domiciliu, sau utilizate ca birouri mobile pentru tranzacţii bancare, operaţiuni de schimb valutar sau de economisire, pentru exercitarea cultului, împrumutul de cărţi, discuri sau casete, pentru manifestări culturale sau expoziţii, şi care sunt special echipate în acest scop;
(g) vehicule care transportă materiale sau echipamente care urmează să fie utilizate de conducătorul auto în activitatea sa, pe o rază de 50 km de la locul bazei normale de staţionare a vehiculului, cu condiţia ca principala activitate a conducătorului auto să nu fie cea de conducere a vehiculului şi ca derogarea să nu aducă atingere în mod grav obiectivelor regulamentului. Statele membre pot acorda astfel de derogări sub rezerva obţinerii unei autorizări individuale;
(h) vehicule care circulă exclusiv pe insule a căror suprafaţă nu depăşeşte 2 300 kilometri pătraţi şi care nu sunt legate de restul teritoriului naţional de un pod, vad sau tunel deschis circulaţiei autovehiculelor;
(i) vehicule utilizate pentru transportul de mărfuri, propulsate de gaze produse pe vehicul sau de electricitate sau dotate cu un regulator, în măsura în care aceste vehicule sunt asimilate, în baza legislaţiei statului membru de înmatriculare, vehiculelor propulsate de un motor cu benzină sau cu motorină, a căror masă maximă admisibilă, inclusiv greutatea remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte 3,5 tone;
(j) vehicule utilizate pentru cursurile de şcoală auto în vederea obţinerii unui permis de conducere;
(k) tractoare utilizate exclusiv pentru lucrări agricole şi forestiere.
Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate în temeiul prezentului alineat.
(2) Statele membre pot deroga, după autorizarea de către Comisie, de la aplicarea dispoziţiilor prezentului regulament pentru operaţiunile de transport efectuate în situaţii excepţionale, dacă aceste derogări nu aduc atingere în mod grav obiectivelor urmărite prin prezentul regulament.
În cazuri urgente, acestea pot acorda o derogare temporară pe o perioadă de maxim 30 de zile, care sunt notificate imediat Comisiei.
Comisia notifică orice derogare acordată în temeiul prezentului regulament celorlalte state membre.
SECŢIUNEA VIII
Proceduri de control şi sancţiuni
Loading
Art. 14
(1) În cazul:
- serviciilor regulate naţionale de transport de pasageri
şi al
- serviciilor regulate internaţionale de transport pasageri, ale căror capete de traseu se găsesc la o distanţă de până la 50 km în linie dreaptă de la frontiera dintre două state membre şi al căror traseu nu depăşeşte 100 km,
care sunt fac obiectul prezentului regulament, întreprinderea elaborează un orar şi un registru de sarcini.
(2) Registrul de sarcini indică, pentru fiecare conducător auto, numele, locul de muncă de bază al acestuia, precum şi orarul fixat în prealabil pentru diferite perioade de conducere, alte activităţi şi perioadele de disponibilitate.
(3) Registrul de sarcini include toate menţiunile prevăzute la alineatul (2) pentru o perioadă minimă care acoperă atât săptămâna în curs, cât şi săptămâna care o precedă şi cea care o urmează.
(4) Registrul de sarcini este semnat de conducătorul întreprinderii sau de o persoană autorizată să-l reprezinte.
(5) Fiecare conducător auto angajat într-un serviciu prevăzut la alineatul (1) poartă asupra sa un extras din registrul de sarcini şi o copie a orarului de serviciu.
(6) Registrul de sarcini este păstrat de întreprindere timp de un an după expirarea perioadei acoperite. Întreprinderea dă un extras din registru conducătorilor auto interesaţi, la cererea acestora.
(7) Prezentul articol nu se aplică conducătorilor de vehicule dotate cu echipamente de control utilizate în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind echipamentele de control în domeniul transportului rutier .
Loading
Art. 15
(1) Întreprinderea de transport organizează munca conducătorilor auto astfel încât conducătorii auto să aibă posibilitatea să se conformeze dispoziţiilor relevante din prezentul regulament şi din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
(2) Întreprinderea efectuează verificări periodice pentru a se asigura că dispoziţiile acestor două regulamente au fost respectate. Dacă se constată încălcări ale dispoziţiilor, întreprinderea ia măsurile necesare pentru a se evita repetarea lor.
Loading
Art. 16
(1) Comisia elaborează un raport la fiecare doi ani cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament de către statele membre şi cu privire la evoluţiile înregistrate în domeniile în cauză. Comisia transmite raportul Consiliului şi Adunării în termen de 13 luni de la expirarea perioadei de doi ani la care se referă raportul.
(2) Pentru a permite Comisiei să elaboreze raportul menţionat la alineatul (1), statele membre comunică, la fiecare doi ani, informaţiile necesare Comisiei, folosind un formular tip. Aceste informaţii trebuie să parvină Comisiei până cel târziu la data de 30 septembrie după data la care expiră perioada de doi ani la care se referă raportul.
(3) Comisia elaborează formularul tip după consultarea statelor membre.
Loading
Art. 17
(1) Statele membre adoptă, în timp util şi după consultarea Comisiei, actele cu putere de lege şi actele administrative necesare punerii în aplicare a prezentului regulament.
(2) Aceste acte acoperă, între altele, organizarea, procedura şi instrumentele de control, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării acestora.
(3) Statele membre îşi acordă reciproc asistenţă în vederea aplicării prezentului regulament şi a verificării respectării acestuia.
În cadrul acestei asistenţe reciproce, autorităţile competente din statele membre îşi comunică în mod regulat toate informaţiile disponibile privind:
- încălcările prezentului regulament comise de persoanele nerezidente şi orice sancţiuni aplicate pentru astfel de încălcări;
- sancţiunile aplicate de un stat membru rezidenţilor săi pentru astfel de încălcări comise în alte state membre.
SECŢIUNEA IX
Dispoziţii finale
Loading
Art. 18
Regulamentul (CEE) nr. 543/69 se abrogă.
Cu toate acestea:
- Art4 din regulamentul menţionat continuă să se aplice până la 31 decembrie 1989 vehiculelor utilizate de autorităţile publice pentru servicii publice care nu fac concurenţă întreprinderilor de transport comerciale şi tractoarelor utilizate exclusiv pentru munci agricole şi forestiere pe plan local. Cu toate acestea, un stat membru poate prevedea că prezentul regulament se va aplica operaţiunilor de transport naţionale menţionate de pe teritoriul său începând cu o dată anterioară;
- Art15 din regulamentul menţionat continuă să se aplice până la 31 decembrie 1989 vehiculelor şi conducătorilor auto angajaţi în servicii regulate internaţionale de transport de pasageri în măsura în care vehiculele folosite pentru aceste servicii nu sunt dotate cu echipamente de control utilizate în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85.
Trimiterile la regulamentul abrogat în conformitate cu alineatul (1) se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Loading
Art. 19
Prezentul regulament intră în vigoare la 29 septembrie 1986.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
Loading