Noul Cod de procedura civila a adus o noua instituție și anume: răspunsul la întâmpinare, reglementat în art. 201 din Noul Cod de Procedura Civila.
La prima vedere aceasta pare o instituție pozitivă care aduce elemente positive în demersul juridic.
De altfel in doctrin[2] se arată ”obligativitatea depunerii răspunsului la întâmpinare relevă împortanța etapei scrise a procesului civil și responsabilizeaza reclamantul în sensul precizării pretenției deduse judecății față de pârâtul prezumat innocent și dezvăluirii strategiei sale de apărare, corespunzător apărărilor dezvăluite de către pârât prin întâmpinare”.
Așadar, conform doctrine instituția răspunsului la întâmpinare este în folosul pârâtului considerat inocet.
În realitate însă această instituție, prin modalitatea în care a fost ea constituită, se dovedește a fi o capcană pentru pârât și un instrument prin care reclamantul este plasat pe o poziție privilegiată față de pârât.
Astfel, se (poate) întâmpl(a)ă ca în realitate prin cererea de chemare în jduecată reclamantul să nu precizeze toate apărările pe care le consideră utile, acestea urmând a fi precizate în cadrul ”răspunsului la întâmpinare”.
Dar acest ”răspuns la întâmpinare” nu se comunică pârâtului! Acesta având posibilitatea de a se duce la dosar și să caute dacă s-a depsu sau nu răspunsul la întâmpinere.
Pare frumos în teorie, în practică însă este o întreagă nebunie să vezi dacă s-a depus sau nu acel răspuns la întâmpinare.
Știu, teoretic ar trebui să te duci dupa 10 zile, numai că nu poți știi exact când sunt acele 10 zile, pentru că întreaga procedură anterioară fixarii datei primei ședinte publice, este ermetică și nu știi când s/a depus.
Astfel, de cele mai multe ori, afli de existența acestui răspuns la întâmpinare în prima ședință, iar dacă soliciți judecătorului să îți comunice acest act de procedură, îți va spune că nu există în dublu exemplar și dacă vrei să afli conținutul acestuia, trebuei să te duci la arhivă, să faci o fotocopie.
Altfel spus…..tu pârât ”inocent” (termen folosit de doctrinari) trebuei sa te duci pe banii tăi să afli exact ce anume a fost în capul reclamantului când te-a dat în judecată, ca sa poți să te aperi, deși nu mai ai nici un mijloc la îndemână așa cum vom arăta în continuare.
Și uite așa ce se scrie în tratate teoretice….nu se potrivește deloc cu ce se întamplă în practică.
Revenind la opinia teoreticienlor, dacă această instituție este în favoarea pârâtului considerat, așa cum se precizează în doctrină ”inocent” ar trebui pe cale de consecință ca acesta ”să fie apărat”, adică să i se comunice și lui argumentele aduse de reclamant prin răspunsul la întâmpinare, deoarece în acel răspuns se aduc (alte) argumente, care pot să influențeze cursul judecății.
Așadar, pârâtul trebuei să ia la cunoștință de adevăratele susțineri numai dacă se depalseaza la arhivă pentru a putea fotocopia (pe banii lui) ”răspunsul la întâmpinare”. Or, cine are de a face cu arhiva, e adevărat mult îmbunătățită în ultimii ani, știe că este un astfel de demers este destul de costisitor ca timp, energie și, de ce nu, și nervi și mai ales bani (nu toți pârâții sunt milionari).
Teoria precizează iarăși că ”transparentizarea tacticilor de argumentare în fapt și în drept a pretențiilor reclamantului și a apărărilor pârâtului este în beneficiul soluționării cu celeritate a procesului, fiind asigurată astfel posibilitatea respectării efective a principiului egalității în procesul civil (art. 8 NCPC), a principiului îndeplinirii fără întârziere a obligațiilor părților, în vederea finalizării procesului (art. 10 NCPC), a principiului exercitării drepturilor procesuale cu bună credință (art. 12 NCPC), a principiului contradictorialității (art. 14 NCPC)”. Observăm așadar că în teorie sună bine, realitatea demonstrează însă contrariul.
În ceea ce ne privește apreciem că dimpotrivă în forma actuală, în care răspunsul la întâmpinare nu se comunică, încalcă toate principiiel enumerate.
Astfel, principiul egalității nu este respectat în condițiile în care este posibil ca toate argumentele cu greutate să fie invocate/dezvoltate pe lag în răspunsul la întâmpinare, răspuns care, așa cum am văzut nu se comunică pârâtului.
Apoi, cum putem spune că suntem în fața unei egalități de tratament, în condițiile în care pârâtul nu mai are niciun instrument de contracarare a argumentelor aduse de reclamat în răspuns. Evantualele note de ședință sau concluzii scrise vor fi depuse și de oponent, astfel încât acesta păstreazaă un aventaj procedural: prin răspunsul la întâmpinare reclamantul are un instrument în plus față de pârât.
Din acestă perspectivă putem apreciam că dimpotrivă, răspunsul la întâmpinare, prin necomunicare, nu prin el însuși, impiedică aplicarea principiului egalității în procesul civil, din moment ce acuzațiile reclamantului nu sunt aduse la cunoștința pârâtului, acesta trebuind să depună effort personal pentru a lua la cunoștință de alegațiile reclamantului.
De asemenea, principiul executării cu bună credință a drepturilor procesuale nu este respectat pentru că utilizând această instituție, reclamantul va formula doar sumar cererea de chemare în judecată, urmând ca adevăratele argumente să fie menționate în răspunsul la întâmpinare care nu se va comunica reclamantului.
De asemenea, nici principiul exercității cu buna credință a drepturilor procesuale nu este asigurat, din moment ce reclamantul cunoaște că răspunsul la întâmpinare nu se comunică, astfel încât va minimiza argumentele în cererea de chemare în judecată și le va dezvolta în răspunsul la întâmpinare care nu se comunică.
Nici principiul contradictorialității nu este respectat din moment ce acest răspuns la întâmpinare, care poate cuprinde elementele fundamentale ale plângerii reclamantului, nu este comunicat pârâtului, care va trebui pe cheltuiala lui să afle ce argumente a adus reclamantul.
În fine, nici principiul contradictorialității nu se aplică în totalitatea lui, din moment ce acest răspuns nu se comunică. Cotradictorialitatea presupune cunoașterea direct a argumentelro celuilalt și posibilitatea de a contracara.
Pârâtul nu are niciun alt mijloc de a contracara argumentele aduse prin răspunsul la întâmpinare, decât în cadrul notelor de ședință și eventual concluzii scrise.
Dar aceste instrumente le utilizează și reclamantul astfel încât reclamantului i se crează un avantaj în plus față de pârât.
În ceea ce mă privește apreciez că se impune ca aceast răspuns la întâmpinare să fie comunicat și pârâtului, iar pârâtul să aibă posibilitatea să depună răspuns la întâmpinare.
Cu titlul de exemplu menționăm că în procedura în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene se prevede și răspunsul la întâmpinare dar și răspuns la răspuns la întâmpinare în idee de a asigura în mod efectiv aplicarea principiilor enumerate.
În concluzie, în ceea ce mă privește apreciez că în reglementarea actuală este fără urmă de îndoială ca necomunicarea răspunsului la întâmpinare precum și lipsa posibilității pârâtului de a aduce noi argumente față de argumentele aduse de reclamant prin răspunsul la întâmpinare crează o poziție de inferioritate a acestuia din urmă, lipsindu-l de mijloace de apărare.
[2] Viorel Mihai Ciobanu, Marian Nicolae Noul Cod de procedură civilă, comentat și adnotat vol. I – art. 1-526” ed. Universul juric, București, 2013, pp. 572-573.
Comentarii
Costel, mi-e inima indoita ca ma vad intr-un partial dezacord cu tine pentru a doua oara in noul an, desi nu au trecut nici doua saptamani.
Am identificat in rationamentul tau cel putin o omisiune ce face ca acesta sa nu mai fie atat de convingator dupa cum pare la prima citire, motiv pentru care in cele ce urmeaza voi incerca sa ma explic.
O astfel omisiune este aceea ca te limitezi in aprecierea (in)egalitatii de arme procesuale raportandu-te exclusiv la procedurile preliminare de regularizare, excluzand din rationamentul tau urmatorul moment procesual important - primul termen de judecata, atunci cand legiuitorul deschide plenitudinea de posibilitati judiciare impricinatilor de a-si desavarsi fie reclamatiile si strategia de acuzare - pentru reclamant/subiect activ, fie cele de aparare - pentru parat/subiect pasiv.
Nu sunt sigur, dreptate poate imi va da jurisprudenta ce se va contura in aceasta chestiune, functia procesuala a raspunsului la intampinare ar fi in principal legata de imprejurarea ca paratul prin intampinare are posibilitatea de a invoca aparari pe cale de exceptie atat dilatorii, cat si mai ales peremptorii, in privinta carora putem accepta cu usurinta ca subiectul pasiv este titularul lor activ.
Or, aceste chestiuni prejudiciale ce stau pentru intaia data in cadrul unei proceduri judiciare doar la indemana subiectului pasiv/parat, in virtutea egalitatii armelor procesuale care face obiectul si interesul implicit al rationamentului tau, cheama legiuitorul a da posibilitatea reclamantului de a-si expune si el in aceasta faza preliminara punctul de vedere, urmand ca ele sa fie dezbatute in contradictoriu si cu respectarea tuturor celorlalte garantii la primul termen de judecata, in conditiunile prescrise de art.245-248 C.pr.civ.(2010).
Ma alatur insa suspiciunii tale ca, prevalandu-se de o astfel de posibilitate acordata de legiuitor, cu ocazia infatisarii raspunsului la intampinare reclamantul va putea sa isi extinda alegatiile si in privinta unor alte aspecte ale reclamatiilor lui omise (intentionat sau nu – asta are o mai mica importanta atunci cand aplicam reflex principiul presumtiei de buna credinta), inafara limitelor apararilor de fond ori pe exceptie ridicate de parat, insa in aceste limite excesive actul sau de procedura va sta sub incidenta dispozitiunilor art.204 C.pr.civ.(2010) ceea ce ar face ca in beneficiul paratului sa se iveasca posibilitatea acestuia de a raspunde noilor reclamatii ori a altor alegatii decisive expuse cu acea ocazie pentru intaia oara printr-o intampinare distincta.
In acest fel cred se dilueaza pana la extinctie pericolul ruperii echilibrului dintre pozitiile procesuale antagonice ale actorilor procedurii judiciare.
Ar mai fi chestiunea ce tine de necomunicarea raspunsului la intampinare pentru care nu manifest aceeasi disidenta, dimpotriva. Am incercat eu insumi sa gasesc pentru legiuitor o ratiune pentru o astfel de abordare din partea lui si am gasit cateva, insa nicicum deplin satisfacatoare.
O prima astfel de ratiune cred ca ar fi o suspiciune similara celei antamate de tine potrivit careia ar da posibilitatea paratului de a aduce prin raspunsul la raspunsul la intampinare noi chestiuni prejudiciale ori noi aparari distincte care, nu-i asa, ar conduce la o elipsa de alte noi raspunsuri, ducand formele de regularizare la un absurd perpetuu. O astfel de ratiune nu este satisfacatoare, tocmai prin cele expuse de tine raportat la raspunsul la intampinare.
O a doua ratiune cred ca ar putea avea ca temei responsabilizarea procesuala a paratului, in conditiile in care a impus reclamantului forme si conditii destul de aspre pentru a aduce valid inaintea unei judecati reclamatiile sale. O astfel de calibrare a responsabilitatilor procesuale iarasi nu mi se pare satisfacatoare pentru simplul motiv ca opereaza cu notiuni juridice de calitate si cantitate diferita.
Nici durata excesiva a prelungirii formelor de regularizare nu ar putea constitui un motiv satisfacator, atata vreme cat pentru comunicarea raspunsului la intampinare nu ar necesita decat cateva zile ce ar fi putut cu usurinta a fi deduse din termenul maxim de 60 de zile pentru stabilirea primului termen de judecata.
In concluzie, ma pun intr-un evident dezacord in privinta instituirii posibilitatii paratului la raspuns la raspunsul la intampinare, insa ma alatur cu convingere necesitatii ca de lege ferenda sa fie instituita obligatia instantei de a comunica raspunsul la intampinare paratului, urmand ca judecatorul pricinii sa stabileasca primul termen de judecata in 3 zile de la primirea confirmarii ca raspunsul la intampinare a ajuns la destinatar, dar nu mai tarziu de 15/20 zile de la comunicarea acestui act de procedura pe seama paratului.
Cu prietenie si colegialitate, Valentin B.
Salut Valentin,
Observatia ta imi face placere pentru ca duce rationamentul mai departe.
Din cele doua idei ale mele, tu impartasesti una si esti in dezacord cu cealalta.In consecinta voi dezvolta argumente doar pentru a doua opinie: utilitatea rasunsului la intampinare.
Teza ta este in sensul ca raspunsul se dovedeste util mai ales in situatia in care prin intampinare se invoc exceptii. Aici suntem amandoi de acord. Este un instrument util in astfel de situatii.
Acest argument nu schimba insa esenta lucrurilor ci dimpotriva, demonstreaza inca o data subtirimea gandirii legiuitorului.
Astfel, legiuitorul putea lasa la latitudinea judecatorului sa puna in vedere, in cazuri exprese, precum cele invocate de tine reclamatului sa rapunda la intaminare prin raspuns la intampinare. Era simplu si judecatorul decidea.
Dar nu, legiutorul impune raspunsul la intampinare pentru toate situatiile, indiferent ca se invoca sa nu exceptii.
Ca se impunea si raspuns la raspuns al intampinare rezulta din chiar argumentele tale. Daca paratul invoca exceptii, paratul se apara prin raspuns la intampinare, dar.....paratul nu va stii niciodata care au fost argumentele reclamantului prin care acesta s-a aparat. De asemenea, si reclamantul se poaet apara prin exceptii, iar reclamantul nu are posibilitatea sa aduca argumente.
Tu spui ca nu am avut in vedere momentul dezbaterilor. L-am avut mereu in vedere si tocmai ca atunci cand incepe acets moment, in care se mai propun sau nu probe, la dosarul cauzei se afla elemente in avantajul paratului. Astfel, judecatorul a citit de cel putin 2 ori argumentele reclamantului, si ......surpriza....a citit ceea ce paratul nu a citit niciodata, si la primul termen de judecata, paratul se trezeste in fata unor argumente de care nici nu a visat.
Astfel, la primul termen de infatisare reclamantul are o surpriza: intreaga lui strategie poate sa fie schimbata, deoarece in raspunsul la intampinare sunt argumente pe care el nu le visase, iar apararea lui, in faza dezbaterilor, se baza pe alte fundamente decat cele care rezulta din raspunsul la intampinare.
Ca raspunsul se poate demonstra util in anumite cazuri, este fara urma de indoiala, dar in marea majoritate se dovedeste o capcana pentr parat, daca nu chiar inutil, in alte situatii.
Mi s-a intamplat ca cererea mea de chemare in judecata sa aiba 50 de pagini, intampinarea sa aiba doar 2 pagini (facute sa fie un act de procedura la dosar) si judecatorul sa imi puna in vedere sa depun raspuns la intampinare. Ce sa mai scriu? La ce sa raspund? Deci... institutia se dovedeste inutila.
In formula actuala raspunsul la intampinare se dovedeste a fi pe de o parte inutil (cazul de mai sus) dar mai ales nedrept si inechitabil fata de parat, in situatia in care prin raspunsul la intampinare se dezvolta cu adevarat argumentele reclamantului, argumente care nu sunt dezvoltate.
Tu cum iti faci strategia de aparere daca nu sti icu adevarat argumenteel partii adverse, pe care le aflii pt prima data in faza dezbaterilor si esti pur si simplu surprins de argumente (de care iei la cunostinta de cele ami multe ori in sala de sedinta inainte primului termen in care iti faci apararile, propui probe. invoci exceptii etc. Ce strategie corecta poti sa iti faci daca nu stii ce a fost scris i rasunsul la intaminare?
In ceea ce ma priveste stimate domnule avocat Galca am actionat cu buna credinta si considerand ca actiunea depusa in dosarul 19997/3/2013(contestatie decizie sanctionare cu desfacerea disciplinara a CIM) nu dezvolta potrivit indeajuns argumentele(apararile) mele am depus inca vreo 3 cereri completatoare asa incat domnul inculpat av. dr. Borza Remus Adrian proaspat revenit in postura de administrator judiciar nu va putea sa invoce nici in forul dumnealui interior vreo discriminare din cele expuse cu atata elocinta de dvs.
Chiar imi pare rau ca presat fiind de imprejurari nu mi-am amintit atunci ca sunteti un redutabil practician pe conflicte de munca si desi va stiam-Cora, Univers(v-am cunoscut in biroul organizatiei sindicale Univers in prezenta unui personaj seducator de felul sau dar cu apucaturi aveam sa aflu lucrand in subordinea dumnealui, detestabile-stiti desigur la cine ma refer-fiica dumnealui vorbind despre dumnealui drept o persoana care i-a facut foarte mult rau si nu ca despre un tata).
Am fost martor la hartuirea impotriva d-nei Sabo, orchestrata de seducatorul cu pricina devenit in epoca inculpatului gadele de serviciu al acestuia.
Stimate D-le avocat,Sunt pensionara ,sunt in aceasta situație si sunt f inocenta....trebuie sa răspund la o comunicare a tribunalului .....
Am chemat casa de pensii in judecată pt recalculare pensie prv acordul global
Tribunalul mi a trimis o comunicare cu răspuns in 10 zile -
Plicul conține PRECIZARI ale Casei de pensii ca este in imposibilitatea de a face ÎNTÂMPINAREA in termen deoarece dosarul meu de pensie in original este la CC de contestații CNP si anexează înscrisuri cu adresa de restituire + celelalte înscrisuri ce privesc aceasta Contestație la decizia de pensionare
Ce trebuie sa contina răspunsul meu ,dacă parata CPJ a trimis celelalte înscrisuri ce privesc aceasta Contestație la decizia de pensionare se aflau in plic in răspunsul ei către tribunal. ?!????...
Mii de mulțumiri !!!!
Dupa pensie am lucrat ca supervizor posturi de paza pe timp de noapte, 11 posturi situate pe un perimetru de 3,5 Km.
La ora 03,00 pe Realitate Romaneasca (radio) un interviu al unei foste mare avocat in Baroul Bucuresti, retrasa in glorie la Mnastire.
Intrebata fiind de spre justitia in Romania spune:
- in justitia romaneasca nu exista DUMNEZEU (parerea mea de jurist este ca exista macar in scris - la formarea convingerii intime a judecatorului);
- toata legislatia de la 1990 incoace este data pentru grup de interese, daca nu esti in grup te "manca gaia".
se intampla in anul 2016
cu deosebit respect
Vă rog verificați!:
De asemenea, principiul executării cu bună credință a drepturilor procesuale nu este respectat pentru că utilizând această instituție, reclamantul va formula doar sumar cererea de chemare în judecată, urmând ca adevăratele argumente să fie menționate în răspunsul la întâmpinare care nu se va comunica reclama /n/ tului.