s
Ca expresie a libertății muncii, articolul 35 din Codul muncii dispune că orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Legea 53/2003 reglementează deci cumulul de funcții în temeiul mai multopr contracte individuale de muncă, indiferent de tipul lor (pe durată nedeterminată, determinată sau cu timp integral ori parțial, cu excepția contractului de ucenicie la locul de muncă).
Pentru a anula amenda, judecătorul a argumentat că munca prestată de această persoană reprezintă muncă în timpul liber al acesteia, astfel încât persoana nu desfăşura veritabile raporturi de muncă cu „angajatorul” întrucât acesta avea încheiat un contract de muncă cu o altă societate.
Problema pe care o dezbatem este aceea dacă o persoană care prestează activitate la acelaşi angajator, în baza a două contracte individuale de muncă (un contract cu norma de baza de 8 ore/zi, iar cel de-al doilea contract, cu timp parţial de lucru de 4 ore/zi, în altă funcţie decât cea înscrisă în primul contract) are dreptul la câte un concediu de odihnă pentru fiecare din cele două contracte.